Ne revoltăm numai când suntem noi afectați?

Am văzut zilele astea o mulțime de studenți nemulțumiți că i s-a pus pata lui Cîțu pe călătoriile lor gratuite cu trenul. Unii zic că pleacă din țară, alții condamnă în fel și chip decizia și tot așa. Îi înțeleg, compasiunea nu îmi lipsește însă totodată… mă gândesc că unora așa le trebuie.

Știu, posibil să îmi iau cu hate însă.. c`est la vie.

Doar 25% dintre tineri au ieșit la vot în decembrie 2020, iar implicarea civică în rândul tinerilor este foarte redusă. Știu, nu e ok să generalizez, dar din ansamblu.. cam ăsta e adevărul. Unul trist, de altfel.

Înțeleg, cumva, lipsa de reacție pe care au avut-o până acum, chiar dacă în lumina reflectoarelor erau aduse fel și fel de probleme. Atâta timp cât nu te afectează personal, nu îți bați capul. Iar anularea gratuității trenurilor este, poate, una dintre primele probleme care îi afectează în mod direct.

Problema asta se va rezolva cumva, sau nu. Mai important este însă dacă această revoltă va rămâne și după. Vor fi la fel de vocali și când vor fi afectate alte categorii sociale? Ori vor rămâne veșnic mulțumiți sau, în funcție de decizia finală, nemulțumiți.

Îmi pare rău pentru studenții care chiar meritau această gratuitate, pentru că știu că se foloseau mulți de trenuri pentru a călători acasă sau la facultate. Dar cred că totuși era un rău necesar mai ales pentru cei care se foloseau de tren pentru a merge în vacanțe prin țară, prin Vama Veche ori pe la Sibiu, însă care se pișau pe ea de țară atunci când erau chemați la urne.

Lasă un comentariu