Am încheiat luna noiembrie cu un eveniment mai puțin plăcut. Aflându-mă într-o localitate vecină, am lăsat pe cineva acasă și m-am trezit cu un pietroi în portieră. Vopsea sărită în trei locuri, portieră puțin îndoită și probleme la închiderea centralizată. Asta ar fi paguba.
L-am văzut pe individ, la fel și persoana pe care am lăsat-o acasă.
Primul instinct a fost acela de a mă da jos din mașină, luat cheia de roți din portbagaj și mă pornisem să-i pun întrebări. Am analizat paguba și am plecat în localitatea de domiciliu, știind că era ceva poliție prin zonă. Din păcate nu mai era.
A doua zi am fost la secție dar nu am găsit pe nimeni și am convenit telefonic să fac plângerea azi, 5 decembrie. Ceea ce am și făcut.
Am făcut plângerea ca să fie, să i se adune dosarele și fără prea mari speranțe că voi fi despăgubit.
Vorbisem deja cu băiețașul la telefon să plătească vopsirea portierei și scăpa de plângere, dar nu ne-am înțeles. Inculpatul? Deși încă nu are 18 ani, a mers mai des la poliție decât multă lume. Multe plângeri, scandaluri și dosare. E și trimis în instanță, din câte am înțeles. Și cu toate acestea, nimic concret nu se întâmplă.
În situația asta, ajungi să te întrebi pe cine apără legile din România. Și cumva parcă te îndeamnă să îți faci dreptate singur, ceea ce știu că nu e ok. Pe la sate, mai ales în zona asta a Moldovei, pare a fi singura soluție.
Sunt mulți adolescenți care sparg, distrug, fură, sunt agresivi șamd și pare că nimeni nu le poate face nimic. Cel puțin deocamdată.