Dacă aş întîlni un broscoi de aur care să se ofere să îmi îndeplinească o dorinţă, doar peştişorul auriu umblă cu cîte trei variante între solzi, i-aş cere să-mi dea un paşaport magic al vinului pentru două persoane. Şi a doua zi să mă îmbarc într-o aeronavă şi să plec însoţit către un colţ de lume. Aş alege ca primă destinaţie Argentina. În prima noapte ne-am îmbăta cu un vin argentinian gros, rubiniu şi cu multe grade. Apoi ne-am uita la cupluri zvelte dansînd tango, învelite într-o lumină plăpîndă de seară umedă, şi am regreta puţin că n-am urmat vreodată cursuri de dans. Am mai destupa încă o sticloanţă şi am lasa deoparte regretele pînă în zori. Apoi am coborî pe Avenida Independencia, în timp ce soarele abia se dezmeticeşte. Am privi cum oraşul îşi urneşte corpul pentru încă o zi zgomotoasă. Şi, ca un făcut, în aceeaşi zi vom merge la un meci Boca-River, unde o să ne ningă cu papelitos şi scorul va fi egal 4-4. Şi vom trăi aşa încă o săptămînă, cu vin, fripturi de vită şi nopţi nedormite, pînă cînd ne vom plictisi şi vom ridica ancora spre Chile. Unde o vom lua de la capăt cu leneveala şi degustarea, vorba vine, vinului local.

Şi asta ar fi doar în prima parte a anului, cînd în Europa este frig şi viţa de vie doarme buştean. Ne-am pierde timpul pînă pe la jumătatea anului prin Nappa Valley şi Australia, după care am ateriza prin Portugalia, mahmuri şi cu feţe fericite.

N-am neglija nici Spania. Dar apoi, prin august, Franţa ne va ameţi. Aici vom sta cel mai mult. Ne-am închiria o căsuţă înconjurată de dealuri luminoase şi vom adulmeca mirosul boabelor de strugure în timp ce se maturizează.

Dimineţile le vom petrece în pat, cu fereastra larg deschisă, invitînd înăuntru mirosul proaspăt de flori şi fructe. Vom sorbi din ceşti de cafea imense şi colorate, pînă ne vom reveni din mahmureală. Iar după prînz o vom lua de la capăt, dezbrăcînd alte sticle de vin. În fiecare zi experimentînd un alt soi, niciodată acelaşi.

Iar cînd toamna se va lăsa peste dealurile provensale, vom pluti către locuri stropite de ape mediteraneene. Vom mai zăbovi prin insulele greceşti, luînd la puricat producţia autohtonă de vinuri. O vom lăsa, totuşi, mai uşor. Şi ce e prea mult strică, m-a învăţat prin pruncie tataie. Crăciunul ne va surprinde acasă, într-un decor siropos de sezon, cu zăpadă, brad îmbodobit, veselie, cu Sinatra în boxe şi cu cîte o cană de vin fiert (cum altfel!) în mîini.

Oare cer prea mult?

*sursa foto

*sursa foto2

Fumul de ţigară şi-a întins perdeaua în toată încăperea. Tăria semitransparentă din paharul bondoc îşi povesteşte viaţa în faţa celor două cuburi de gheaţă venite în vizită. E zgomot. Un zgomot plăcut. Un zgomot boem şi plin de pasiune domoală. Ca un băzîit de bondar leneş. Mesele-s populate de tineri voioşi. De fete voluptoase, dornice de o iubire scurtă şi intensă ca o ploaie de vară torenţială. Şi de băieţi gata să le îndeplinească dorinţele… Străzile sînt umede şi reci. Nu vreau să le simt. E cald aici, în camera obscură! Pe fundal se aude un cîntec…

E bine!