Sînt prost

Trăim într-o ţară de proşti. Nu mai este nici un dubiu. Prostia este reperul nostru suprem. Este ceea ce ne mişcă, ce ne ghidează. Cuvîntul PROST ne stă pe buze mai de fiecare dată cînd purtăm discuţii mai încinse. Lasă-l bă, că e prost. Eşti prost! Proasto! Uite-o şi pe proasta aia cum conduce! Un prost mai mare decît tine n-am mai văzut! Dacă prostia ar durea, tu ai muri în chinuri! Dă-te dracu’ de prost!

citește mai mult

Autostradă spre Iad

Domnul Luci se îndreptă de spate, după ce stătuse înţepenit pe scaunul din faţa ferestrei minuscule. Prin canatul acesteia vedea părţi din persoanele care se legănau alene în aşteptarea rîndului. Luci văzuse pînă la ora 11 cîteva zeci de feţe, nebărbierite, fardate, întunecate. Cu ochii albaştri, verzi, căprui. Dar înainte de a le vedea feţele Luci era nevoit să le suporte mijloacele, pentru că ferestruica prin care avea contact cu indivizii aflaţi de cealaltă parte era poziţionată la vreo 80 de centimetri de podea. Tot timpul, cei ce formau coada din faţa ghişeului erau nevoiţi să se aplece pentru a putea să poarte conversaţia cu domnul Luci, cel care trona la biroul de eliberări paşapoarte. Poziţionarea ferestrei ghişeului era strategică. Astfel, amărâţii ce-şi aşteaptă rîndul să trebuiască să se aplece în poziţia ghiocelului pentru a putea să aibă contact vizual cu stăpînul paşapoartelor. Povestea acesteia era veche. Pe la mijlocul anilor ’60 şeful miliţiei de la acea vreme, tov. Ariman*, dăduse ordin ca fereastra ghişeului să fie modificată, fiind coborîtă cu vreo 40 de centimetri şi redusă la maximum. I s-a adăugat şi un rînd de gratii pentru a impune respectul cuvenit şi a crea impresia că eliberarea paşaportului este ceva extrem de greu de obţinut. Şi de atunci aşa rămăsese.

citește mai mult

Care a fost faza?

Am prins şi eu ultima parte a conferinţei de presă susţinută de către miniştrii de externe ai României şi Italiei. Apoi am urmărit emisiunile tv în care s-a discutat despre această întîlnire. Apoi am citit despre reacţiile presei italiene, cît şi ale celei româneşti. Şi n-am înţeles pînă la urmă scopul acesteia. De ce s-a dus Diaconescu în faţa presei italiene? Mă rog, atitudinea lui a fost foarte bună. L-a bătut la fundu’ gol pe ăla al italienilor.

citește mai mult