Iarba copilăriei şi mingea de 35

Conducînd în goană, ieri seară, privirea mi-a fost atrasă de un nou parc de joacă pentru copii, amenajat în apropierea Liceului de Informatică. Brusc, m-au năpădit amintirile copilăriei. Dreptunghiul acela verde era stadionul nostru. Al meu şi al găştii mele din cartier. Acolo ne disputam supremaţia fotbalistică în fiecare săptămînă. Acolo am repus în scenă meciul Steaua – Galatasaray 4-0 din ’89, chiar în aceeaşi zi. Euforici, fericiţi, dădeam totul în acele ore în care noi eram Lăcătuş, Dumitrescu, Hagi. Ne ajuta şi pasta de dinţi cu care ne imprimam numele şi numărul idolilor nostri pe spatele tricourilor roşii, cu ajutorul şabloanelor create din hîrtia caietelor de matematică. Cei mai îndrăzneţi apelau la cutia de vopsea albă, astfel inscripţia rămînea pînă cînd tricoul ajungea o simplă cîrpă de sters geamurile.

citește mai mult