La final de Millennium

Am terminat ultimul volum din Millennium. Aseară mai aveam vreo două sute de pagini. Le-am consumat extrem de rapid. După final, aş spune că Larsson intenţiona să continue aventurile fetiţei care s-a jucat cu focul. Nasol. Mi-aş mai fi pierdut cîteva nopţi cu aventurile lui Kalle Blomkvist şi Pippi Langstrumpf. Dar chiar şi aşa, cercul se închide peste cele trei volume, creînd un întreg. Nu te lasă cu fundul în baltă, frustrat că n-o să mai descoperi niciodată deznodămîntul.

citește mai mult

Animal pe moarte

Un animal doarme, mănîncă, se împreunează. Se îngrijeşte de nevoile sale. Dacă nu mai are merinde în văgăuna pentru zile negre, iese la vînat. Dacă simte nevoia de a se împreuna, iese pe promenada sălbăticiunilor pentru a adulmeca rozetele femelelor disponibile. Dacă îi este somn, doarme. David Kepesh este un animal. A trăit ca un animal sexual şi, în ultima decadă a vieţii, nu se abate de la credinţa sa. Chiar dacă dinţii săi nu mai sînt la fel de puternici şi blana îi este încărunţită. Este un animal pe moarte.

citește mai mult

Cel mai iubit dintre pămînteni

A fost cartea care mi-a marcat adolescenţa. Cartea pe care am obţinut-o cu greu de la bibilioteca centrală, după nenumărate vizite. Cartea pe care am citit-o pe nerăsuflate, pe parcursul a două zile. Recunosc, am chiulit de la şcoală pentru asta. M-am scos cu o scutire medicală falsă, ca şi în alte rînduri. Cartea pe care nu am cumpărat-o mai tîrziu din librăria de cartier (acum a devenit sediu de bancă), pentru că îmi lipseau vreo 50.000 lei.

citește mai mult