O mărturisire

Inspirat de tema săptămînii din ultimul număr al revistei Dilema Veche, fac aici o mărturisire.

De Sadoveanu am citit doar Baltagul. Restul prozei sale, care era musai de citit prin mai toate clasele, mi s-a părut cel puţin plictisitoare.

Abandonam volumele marelui iubitor al Răsăritului după patru-cinci pagini citite. În schimb, pe Radu Tudoran l-am sorbit în reprize lungi, reconfortante. Acum îmi dau seama că i-am rămas dator cu un volum, pe care l-am lăsat necitit – ultima parte din ciclul „Sfîrşit de mileniu” – rămas neterminat, dacă nu mă înşel. Doar să-l găsesc pe undeva.

citește mai mult

Cîteva sfîrşituri de lume

Adrian Georgescu este reprezintă decenţa presei sportive. El e un senior, chiar dacă părul lung, rebel, îi dă un aer de adolescent pierdut printre scaunele stadioanelor de fotbal, ornate cu coji de seminţe. Crăpăturile fine din jurul ochilor îl trădează oarecum. Este ironic, şugubăţ, acid la adresa colegilor săi de suferinţă. Căci jurnalismul sportiv s-a transformat de ceva timp într-o pedeapsă. A încetat să mai fie o binecuvîntare. Chiar şi aşa, Adrian Georgescu continuă să zîmbească în timp ce îşi execută pedeapsa, avînd pixul agăţat după ureche.

citește mai mult