Zizzou mi-a pasat o leapşă cam acum o săptămînă. Şi cum n-am mai onorat aşa ceva de ceva vreme, nici n-am fost asaltat cu aşa ceva de altfel, am zis să mă execut zilele astea. Se numeşte prima dată.

Prima dată am văzut-o la un concert. Avea ochii mari şi sinceri. M-a privit printre capetele jucăuşe care se roteau pe ritmul muzicii îndoielnice care şiroia de pe scena improvizată. Un concert pe gratis, organizat în pripă de un radio local ce împlinea ceva ani de funcţionare. Parcă vreo şapte, dar a trecut ceva timp de atunci. Aşa că nu pun prinsoare. Mi-a zîmbit. Atunci mi-am zis “Băiete, acum e momentul”…..

Stai, bre! Parcă nu asta era tema! Ce naiba! Scuze…Să revenim…. Prima dată:

• Primul cuvînt pe care l-am spus: Nu am fost informat pe tema asta. Sau dacă mi-au spus ai mei, atunci am uitat. Probabil a fost banalul “mama“. Cu toate că n-ar fi exclus să fi grăit ceva de genul “nu îţi mai pune geanata pe masa din bucătărie“. Am o problemă cu capul atunci cînd cineva îşi pune geanta pe masa din bucătărie… din nou. Ai auzit, draga mea?
• Prima zi de şcoală generală: A fost cu soare. Cum au fost cam toate zilele de 15 septembrie cu şcoală, flori şi reîntîlniri. Am prins loc într-o bancă de la geam, cu vedere către pinii din grădina şcolii. Înainte de asta, mama s-a chinuit cîteva minute pînă să-mi prindă gulerul ăla alb care se prindea de cămaşa aia în carouri albastre. Un adevărat chin matinal. Mă simţeam sufocat de fiecare dată cînd mama, tata sau frate-miu încercau să mi-l aşeze frumos. Asta a durat cam cîteva luni, pînă am învăţat să montez pacostea singur. Tot sufocat mă simţeam.
• Prima formaţie care ţi-a plăcut la nebunie: Un timp, după `89, TVR dădea videoclipuri preluate de pe Super Channel. Un program de vreo oră parcă. Şi îl priveam cu mare interes, doar ca să prind vreun clip de-al lui Queen. I want to break freeeee……
• Primul CD cumpărat: CD? Poate prima casetă audio! Să fi fost Michael Jackson – Dangerous. Prin 1992. Nu, nu venise încă la Bucureşti.
• Prima zi de liceu: Am suferit după foştii colegi din generală. De altfel, cu ei am rămas şi pe perioada liceului. Şi după.
• Primul cuvînt pe care ţi l-a adresat prietenul cel mai bun: Să mor dacă ştiu. Dar îmi place să cred că a fost: This may be the beginning of a beautiful friendship.
• Prima zi de facultate: Am ieşit pe geam de la primul curs. Profesoara era plictisitoare şi afară era frumos, iar bardezi ne aştepta cu terasa umbrită de doi nuci.
• Prima restanţă: Parcă a fost la presă scrisă. Hahaha!!! Nu m-am trezit pentru examen.
• Prima zi la locul de muncă: Am am văzut cîteva meciuri de futsal. Deh, presa sportivă locală pe timp de iarnă.
• Prima oară cînd am postat pe blog: 29 septembrie 2008. Întîmplător, e ziua soţiei mele.

Cam asta ar fi. Cine mai doreşte nişte leapşă la vrac? E la promoţie.

Nu l-am mai întîlnit de cîteva săptămîni pe nenea ce hrăneşte porumbeii din parc, în mijlocul dimineţii. Nici porumbeii nu au mai ieşit la vînătoare de seminţe şi firimituri presărate de trecători binevoitori. Totul e alb şi rece. Rastelul masiv pentru biciclete este îngropat în zăpadă. Poate să se mai odihnească încă vreo cîteva săptămîni. Băncile-s zgribulite şi părăsite. Un strat fin de zăpadă îngheţată le acoperă scîndurile maronii.

E o mică parte din iarna oraşului meu: parcul gol.

Aceasta a fost o leapşă primită de la Vave. Cine mai vrea să ne trimită vederi cu oraşul său înzăpezit?

Şi m-am bucurat ieri degeaba. Cînd am văzut fulgii de nea ce cădeau de sus, mi-am zis că vine canicula hibernală. Dar nuuuu, iar a venit hiena siberiană peste noi. Luana mă întreabă cum stau cu radetul. Dacă poate ceva. Şi dacă poate, cît poate? Chiar acum stau în vîrful patului şi îmi ascult centrala cum turuie, încercînd să dreagă atmosfera pînă la 21 de grade, după cum i-am poruncit. Hop, acum s-a oprit.

Nu am treabă cu sistemul de încălzire centralizat. Îl consider hidos. Am crescut într-un apartament racordat la CET. Iar pe vremea cealaltă caloriferele din fontă erau doar reci. Mai tot timpul. Să zic că după 90 s-a mai dres cimbrul (că mama nu punea busuioc în ciorbă). Aveam ceva apă caldă, care se oprea brusc după ora 23.  Treaba asta a ţinut pînă aproape de mileniul nost`. Iar caloriferele se încălzeau abia după 15 noiembrie. Şi atunci doar dacă era bruma de vreo 2 centimetri pe iarba din faţa blocului. Radetul ăla era scîrbos. Apoi mi-am rupt cordonul ombilical şi am şters-o de acasă. M-am mutat cu chirie într-un apartament care avea centrală de bloc. Idee nu foarte rea, dacă stau să mă gîndesc. Doar că în fiecare an, vecinii care preferau să îşi monteze centrale proprii se înmulţeau. Aşa am rămas noi să plătim la întreţinere şi pentru ei. În ultima lună de huzur centralizat am plătit pe metrul cub de apă caldă cam 100 de lei. Ba mint. Era doar 99 de lei. O diferenţă, totuşi. Atunci am ameninţat-o pe proprietăreasă că nu ne mai spălăm vreo lună şi vom alerga pe scara blocului în cucul gol, dacă nu montează centrala aia de apartament. Surpinzător, a cedat extrem de repede. În maximum o lună aveam apă caldă şi căldură de la o cutie albă, montată pe peretele bucătăriei. De emoţie n-am dormit în prima noapte de belfereală. Am stat în bucătărie şi am admirat minunea.

Apoi ne-am mutat. De la două camere, la o garsonieră mică şi cochetă. Cu centrală şi ţevi metalice serioase. Şi aici facem cîtă căldură vrem noi. Mai intervin unele probleme. De exemplu, iarna trecută, pe gerul ăla din perioada Revelionului, mi-a înţepenit ţeava de apă rece din beci. Garsoniera e într-o casă din centrul vechi al Braşovului. Dar am rezolvat-o cu nişte flăcărui violet şi am izolat-o mai apoi. Cred că am fost meseriaş de n-a mai răcit zilele astea. Dar mi-e bine. Nu mai aştept să vină apa leşinată pe ţeava CET-ului şi să mă închin atunci cînd se întîmplă. Temperatura casei e întotdeauna pe la 20-21 de grade. Dacă-i mai cald de atît, parcă nu mă mai simt confortabil. Şi lucru fain e că vara, pe caniculă, temperatura garsonierei nu trece peste 22-23 de grade. Sînt un norocos.

L-aş întreba acum pe Boghi. Tu cum stai, bătrîne, cu Radetu`? Al tău cît poate?

Cică Adia m-a lepşuit. Cică trebuie să răspund. Cică răspund:

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.

Se bea ness, care nu lasă zaţ, necum să aibă caimac. “Caimacul, explica bunicul, mestecînd cu linguriţa, e blazonul cafelei.” (Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor)

2. Fără să verificaţi, cât e ora?

20:32

3. Verificaţi.

20:35

4. Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă)?

Nişte pantaloni de flanel şi un tricou dă firmă necunoscută.

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi?

La soţia mea.

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?

Televizorul şi zumzetul Ei, în timp ce trebăluieşte prin casă.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?

În Deans Irish Pub, într-o vineri seară. A cîntat patronul împreună cu formaţia sa. Ca de obicei.

8. Ce aţi visat ieri noapte?

Dracu` ştie!

9. Când aţi râs ultima dată?

De curînd.

10. Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi?

Două feţe de ceramică interesante şi un tabou creepy care cică costă vreo o mie de euro. Ăla de zece mii stă sub pat. Nu-s ale mele.

11. Care-i ultimul film pe care l-aţi văzut?

Dr. House, dacă vorbim despre seriale. Şi Elegy, la recomandarea domnului Delaskela. Fain film. Fain şi Philip Roth.

12. Aţi văzut ceva ciudat azi?

Nu. Dar am văzut ieri. Un colţ dintr-o clădire rupt şi căzut pe trotuarul de dedesubt. Chiar pe strada mea. N-a păţit nimeni nimic, din fericire.

13. Ce părere aveţi despre acest chestionar?

E antrenant.

14. Spune-ne ceva ce nu ştim încă.

Mă pensez.

15. Prenumele copilului dumneavostră, dacă ar fi fetiţă.

Alexandra.

16. Şi dacă ar fi băiat?

Chiar dacă vreau băiat, mai mult decît fată, la întrebarea asta am probleme. Nu m-am gîndit chiar atît de mult la asta. Poate… Alexandru sau Sebastian.

17.  V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate?

Daaaaaaaaaaaaaaaaa. Pe unde cresc palmierii, de preferat.

18. Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la Porţile Raiului?

Stai jos, nota 4.

19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, ce ar fi?

Aş dori să inventez ceva care să folosească tuturor. La fel ca Edison.

20. Vă place să dansaţi?

Dacă-s beat.

21. George Bush?

George W. Bush, please!

22. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?

Pe Moise Guran la Antena 3.

Gata? Credeam că-i mai lung. Cine mai mai doreşte, cine mai pofteşte? Bre Neliniştitu`, ce zici? Luana? Karla? Să vă văd!

Verdele Cătălin mi-a pasat mai devreme o leapşă cu iz politic. Să îmi stabilesc poziţia pe tabla ideologiilor politico-sociale, conform testului acesta. Ce a ieşit:

A reieşit că sînt un libertarian de centru, cu o sensibilă înclinaţie spre dreapta. Aş putea spune că-s vecin de palier cu Cătălin, doar că am picat pe altă culoare. Dacă m-aş lua după această busolă, ar trebui ca mîine să nu votez cu nici unul dintre candidaţi, ambii plasîndu-se undeva pe pătrăţelul roşu. Oricum, poziţionările astea nu fac nici doi bani în societatea românească actuală.

Dar fiind o leapşă, o voi da mai departe către Florin Puşcaş, Marius Ola şi Cristian Voiculescu (care mai are une neonorată de la mine).

Adia mi-a pasat o leapşă zilele trecute. Să bag zece dovezi cum c-aş fi ciudat. Hai să vedem:

1. Beau cafeaua fără zahăr. Dacă îmi pui zahăr în ceai sau cafea reacţionez de parcă mă otrăveşti. Cu toate astea, peste cartofii prăjiţi presar puţin zahăr. Sînt mai gustoşi aşa.
2. Rămîn la cafea. Pot să beau un litru de cafea seara. Peste o jumătate de oră mă doboară somnul şi dorm buştean.
3. Dacă mi-e somn, pot adormi fără probleme într-o discotecă. Odată am adormit pentru cîteva minute lîngă o boxă de uriaşă într-un club.
4. În timp ce mă spăl pe dinţi, mă plimb prin toată casa. Uneori mai scap pastă de dinţi pe covor sau gresie.
5. Cînd vorbesc la telefon, nu pot sta locului. Trebuie să mă mişc. Chiar dacă sînt într-o încăpere minusculă, îi dau cîteva ture.
6. Nu suport bijuteriile. Nici măcar verigheta nu pot s-o port. Cu toate astea, pînă în facultate am purtat cercel în ureche.
7. Îmi place să polemizez. Poate chiar prea mult. Cristi Voiculescu ar putea să spună mai bine. Cu toate astea, încerc să o fac la subiect şi enervez multă lume din cauza asta. Pentru mulţi e mai uşor să nu folosească argumente valabile şi să abordeze pante sentimentale, după cum ne explică şi Zamolxis în două episoade (unu şi doi).
8. Îmi plac comediile tîmpite. Am perioade în care mă uit doar la filme de genul The Hangover sau Dodgeball. Iar pe Daniel Craig îl consider cel mai bun James Bond din istoria personajului, iar Casino Royale este cel mai bun film al seriei. Ar fi meritat Oscarul pentru cel mai bun film al anului.
9. Am plîns cînd am văzut prima dată Moulin Rouge. Şi nu-mi plac muzicalurile. Încă o excepţie ar mai fi The Sound of Music. La ăsta, totuşi, n-am plîns. Am mai făcut-o la Schindler`s List şi P.S. I Love You.
10. Consider înjurătura un fel de panaceu. Cînd sînt stresat sau mă simt rău, trag o înjurătură generică şi parcă mă simt mai bine. Îmi ia durerea sau disconfortul cu mîna.

Fiind o leapşă, aş da-o şi eu mai departe. Să zicem: Cristi Voiculescu şi Florin Puşcaş. Să vă aud şi pe voi, băieţi!

Am primit o leapşă din partea lui Zizzou. Să răspund la zece întrebări de baraj. Iată-le:

Question no. uno: De ce cuvîntul “abreviere” este atît de lung?

Pentru a suporta şi el abrevierea. Dacă ar fi scurt n-ar mai putea fi abreviat. Şi-ar trăda misiunea pentru care a fost conceput. Pffff, ce răspuns!

Frage zwei: De ce pentru a opri Windows-ul trebuie să dai click pe START?

Probabil Microsoft  vrea să ne spună “Start using something else”. De aia am trecut la Linux.

Intrebarea 3: De ce nu există hrană pentru pisici cu aromă de şoarece?

Păi şoarecele e doar varianta de avarie. Crezi că mîţelor le pică bine coada de şoricel?

Am fost provocat la o altă leapsă de către Miss Sofia cu parfum de lavandă şi care constă într-un chestionar.

Iată-l:

1. Ce îţi place să faci atît de mult încît ai plăti pentru asta?

Să lenevesc… să citesc ce vreau şi cînd vreau. Să scriu ce vreau, să execut un grătar într-un ritm lent, fără a mă pisălogi nimeni la cap. De fapt leneveala să fie una semiactivă. Aş cam plăti pentru asta. De fapt şi acum plătesc…

2. Dacă ai afla azi că ai mai avea de trăit exact 5 ani, ce ai face începînd de mîine?

Mi-aş da demisia, mi-aş vinde tot ce am, aş împrumuta de la vreo bancă un purcoi de bani (mă rog, înainte să îmi dau demisia) şi aş pleca cu EA prin toată lumea. Şi aş scrie despre tot ce am trăit. Măcar să rămînă ceva în urma mea. A, şi aş face un copil. Poate el să iasă mai normal.

Cătălin se întreabă cine a inventat erecţia de dimineaţă! Că el n-o vrea şi o dă altcuiva. Aş lua-o eu, da’ o am şi eu pe a mea ce mi-a dat bătăi de cap de la vîrste indecente.

Ieri dimineaţă mă trezesc devreme, pe la ora 8. Execut nevoile fiziologice (preţ de vreo 3 minute) şi mă aşez din nou în vîrful patului. Şi mă cuprinde o toropeală! Nici nu pot să adorm, dar nici treaz nu prea sînt. Şi toată căldura corpului o simt că se duce în jos, sub buric. Ditamai erecţia începe să se iţească în boxerii de nani-nani. O las să-şi facă de cap, că e şi ea fiinţă, la o adică. În acelaşi timp, îmi vin în minte experienţele trăite împreună cu erecţia sănătoasă, şi totodată ruşinoasă, de dimineaţă.

*****