…în care un gog submediocru vrea să devină preşedinte

Să zicem că eşti un politician abia ieşit din prima tinereţe. Te afirmi şi devii cumva preşedinte de partid. Participi la nişte alegeri prezidenţiale, pe care le pierzi cu succes dar care lasă loc de va urma. Te-ai făcut cunoscut electoratului, dar ai arătat şi lacune importante, cum ar fi aia că nu prea ştii engleza, după cum te-a demonstrat CTP într-o emisiune electorală. Tu vrei în continuare să devii preşedintele ţării tale într-un viitor apropiat. Următoarele alegeri sînt peste 5 ani. După 3 ani tu vorbeşti engleza aşa:

citește mai mult

Propaganda, „lovitura de stat” şi ce aleg la referendum (III)

În articolul anterior ziceam că mă voi ocupa de propaganda uselistă, doar că, între timp, au intervenit anumite tulburări, previzibile, în campania care se încheie zilele astea.

Pe cine contăm?

De vreo cîteva zile Băselul zice că ba nu mai votează, ba se suceşte pe fund şi votează, ba iar face o voltă şi nu mai votează. Proverbialele sale trageri pe cur, alea care au pornit de la faza cu „în 5 minute siluiesc o coală albă cu demisia mea”, doar-doar s-o turmenta votacul atît de tare încît să nu mai nimerească secţia de votare. Adevărata miză: românii să nu se prezinte la urne, referendumul să fie invalidat, Băse rămîne la Cotroceni, mîndru nevoie mare. Restul nici nu mai contează, nici nu a contat nimic altceva decît mobilizarea/demobilizarea electoratului.

citește mai mult

Propaganda, „lovitura de stat” şi ce aleg la referendum (II)

Cu cine să voteze atunci cetăţeanul turmentat?

Cu PDL? Puţini sînt conştienţi de cinismul artei divide et impera a lui Băsescu, iar şi mai puţini cunosc detaliile manipulărilor sale fără frontiere. Dar foarte mulţi s-au săturat pur şi simplu să fie şi umiliţi, şi cu banii luaţi. Eram obişnuiţi cu mîncătoriile şi corupţia, cu deviza străveche despre peştele mare care înghite peştele mic – precum şi cu cea complementară despre pescuitul în ape tulburi. Dar Băsescu a adus o inovaţie extremă în balta cotidianului nostru şi a populat-o cu piranha. Care a puiat apoi o droaie de alte piranha, mai mici, dar tare multe. Plevuşca numită popor a trebuit să se ascundă în păpuriş – fiind apoi acuzată că e leneşă –, iar în spaţiul public al bălţii au rămas doar cîţiva piranha care şi-au devorat reciproc cuvintele pînă la os. Dincolo de metaforă, atmosfera generală a devenit irespirabilă iar populaţia pur şi simplu s-a săturat de acest darwinism social pe care, în numărul anterior, îl prezentam ca „manelism“. Băsescu nu este deci o bună alegere. (Vintilă Mihăilescu)

citește mai mult