La final de concediu

Întors de mai puţin de 12 ore în ţară, am dormit ca un căţel care a alergat timp de două săptămîni fără oprire. E puţin ciudat să revii în ţară după ce ai fost rupt de orice informaţie importantă de aici. Fără internet, am avut un netbook cu mine dar l-am ţinut mai mult de decor, pentru a-l umple de poze, şi fără telefon. Da, mai ales fără telefon. Asta ar mai trebui s-o încerc mai des. Nici nu mai ştiu ce sonerie mai am, aşa de mult m-am dezobişnuit. Şi n-am fost plecat într-o pădure pustie, fără apă şi electricitate. Mă rog, apa n-avea ea presiunea prea mare, dar am avut la îndemînă apa de mare sărată. Atît de sărată încît pielea ţi se strîngea precum o smochină uscată, după cinci minute de stat la soare.

citește mai mult

Care a fost faza?

Am prins şi eu ultima parte a conferinţei de presă susţinută de către miniştrii de externe ai României şi Italiei. Apoi am urmărit emisiunile tv în care s-a discutat despre această întîlnire. Apoi am citit despre reacţiile presei italiene, cît şi ale celei româneşti. Şi n-am înţeles pînă la urmă scopul acesteia. De ce s-a dus Diaconescu în faţa presei italiene? Mă rog, atitudinea lui a fost foarte bună. L-a bătut la fundu’ gol pe ăla al italienilor.

citește mai mult