Nimic nou…

Am avut proasta inspiraţie să mă uit la meciul de aseară:Steaua – Fiorentina. După ce mă relaxasem şi detaşasem de tot fotbalul ăsta amărît al nostru, dracu’ m-a pus. E drept că marţi am vizionat Chelsea – CFR, dar meciul a fost unul tonic.
Aseară……………nici nu m-am putut enerva, nici bucura. M-am cam ofticat aşa puţin, că italienii şchiopi le-au tras-o ologilor din Ghencea. Dar cam atît.

citește mai mult

Subiecte de sezon

Sezonul fotbalistic s-a încheiat, lasandu-ne cu moaca lipită de televizor în aşteptarea fotbalului autentic. A venit vacanţa, astfel alde Pulhac, Torje sau Ropotan pot repeta în linişte maneaua Stelei pînă vor ajunge în finala Megastar de anul viitor. Toate bune şi frumoase, Steaua a cîştigat în sfîrşit, Dinamo a terminat pe locul întai. Toţi îşi vor lua primele. Linişte. Dar! Dar!!!! Surpriză! E scandal la Timişoara. Iancu îl demite pe Uhrin.

citește mai mult

Iarba copilăriei şi mingea de 35

Conducînd în goană, ieri seară, privirea mi-a fost atrasă de un nou parc de joacă pentru copii, amenajat în apropierea Liceului de Informatică. Brusc, m-au năpădit amintirile copilăriei. Dreptunghiul acela verde era stadionul nostru. Al meu şi al găştii mele din cartier. Acolo ne disputam supremaţia fotbalistică în fiecare săptămînă. Acolo am repus în scenă meciul Steaua – Galatasaray 4-0 din ’89, chiar în aceeaşi zi. Euforici, fericiţi, dădeam totul în acele ore în care noi eram Lăcătuş, Dumitrescu, Hagi. Ne ajuta şi pasta de dinţi cu care ne imprimam numele şi numărul idolilor nostri pe spatele tricourilor roşii, cu ajutorul şabloanelor create din hîrtia caietelor de matematică. Cei mai îndrăzneţi apelau la cutia de vopsea albă, astfel inscripţia rămînea pînă cînd tricoul ajungea o simplă cîrpă de sters geamurile.

citește mai mult