Nimic neobişnuit…

Pe la mijlocul anilor 90, echipa naţională a României conducea cu 2-0 pe Slovacia în Ghencea. Nimic neobişnuit, de aşteptat. Slovacii, care formau o echipă cu nimic mai prejos decît bosniacii de astăzi, presează şi egalează pe la mijlocul reprizei a doua. Neaşteptat, supriză. România, cu Hagi, Popescu, Petrescu şi ceilalţi în teren, pişcă doar puţin pedala fotbalului şi marchează pentru 3-2. Nimic neobişnuit, de aşteptat.

citește mai mult

Urme incerte de fotbal

Aseară s-a stins lumina pe stadionul Farul. Nici măcar nu s-a celebrat mult mediatizatul eveniment Earth Hour. Au stins-o sîrbii, mai ecologişti din fire decît noi. Îmi pare rău că am avut dreptate aici, dar de multe ori ne ghidăm după superstiţii şi nu încercăm să construim un management sănătos.

citește mai mult

Dă Doamne [sau despre tactica fotbalului la români]

Să pîrjolim holdele, să otrăvim fîntînile, Doamne ce bună ar fi o victorie, înger îngeraşul meu, Mutule dă gol te rog, nu păcăliţi fotbalul. Vin sîrbii tată şi am cam pus-o. Să fim disperaţi, să ne căcăm pe noi de frică. Căcatul e bun, aduce noroc. Cînd am băgat basculanta de nisip pe 23 August pentru meciul cu danezii nu ne-a prea mers, aşa că mai bine mînjim iarba de la Constanţa cu căcat. Poate ajută. Piţi, cheamă-l şi pe tata Puiu cu cele 17 iconiţe, să le mozolească toţi jucătorii înainte să-şi bată cele cinci duzini de cruci. După care şă-şi bage şi snopul de iarbă în sîn, doar să mai lase şi în pămînt. Propun ca fiecărui jucător să i se permită un maximum de 500 de grame de iarbă, pe care să o bage pe sub tricou pentru noroc. Doar să n-o fumeze, că ar semăna cu pipa păcii iar noi sîntem nişte războinici.

citește mai mult