”…uite, bine! Îl aştept pe domnul preşedinte, să-i dau nişte hîrtii”. E o frîntură de discuţie pe care am suprins-o mai zilele trecute pe stradă, în apropierea unei instituţii publice. Rostită pe un ton normal, liniar, propoziţia s-a însufleţit în dreptul cuvintelor „domnul preşedinte”. Erau spuse cu patos, de parcă domnu’ preşedinte era în vîrful...





