Insula trecutului

Am găsit o limbă de pămînt. Doar a mea. Înconjurată de ape, izolată de restul lumii, aceasta mi-a oferit cîteva minute de relaxare. Fără alte rumori, în afară de şoaptele rîului şi ale păsărilor din aninii de pe malul apei. Zgomotul apei îmi lasă toate problemele undeva, departe. Uit totul. Mişcarea apei îmi răpeşte toate gîndurile negre, pe care le-am cărat după mine. Mă transformă în copilul care eram odată. Sfios, crud, plin de speranţe, privind mişcarea norilor albi pe cadrul de un albastru fără cusur, imaginînd forme de animale.Continue reading

citește mai mult

Cartea copilăriei

– Ieşi măi şi tu din curte! Uite ce vreme frumoasă e azi!

Aşa-mi zicea bunică-mea în vacanţele de vară petrecute la ţară, printre dealurile verzi ale Munteniei. Se întîmpla ca în unele zile să nu mă mişc de pe prispa mică a casei, captivat de singura carte pe care o aveam la îndemînă. Cu coperţi groase de carton, jerpelit în colţuri, volumul acela cu basme şi poveşti de Andersen mi-a marcat vacanţele de vară. Porcarul, Hainele cele noi ale împăratului, Fetiţa cu chibrituri sau Crăiasa zăpezii erau doar cîteva basme pe care le citeam şi le reciteam în fiecare vară.Continue reading

citește mai mult

Din copilăria unui decreţel

– Hai, lasă-mă să mă duc singur!

– Să te las singur? Eşti sigur?

Şi am împins-o pe mama de la înălţimea mea de un metru şi ceva, hotărît să parcurg singur ultimii metri pînă la poarta grădiniţei. În dimineaţa aia plumburie, am trăit pentru prima dată sentimentul de independenţă. Mama mă privea nedumerită. Puiul de bărbat dorea să zburde singur prin savana urbană. N-a fost prima dată cînd îmi exprimam dorinţa de a scutura lesa părintească. Cu cîteva veri în urmă, la Mamaia, le dispărusem de sub priviri pentru a lua în piept traficul staţiunii. Destinaţia finală avea să fie parcul de distracţie, unde m-au găsit după o jumătate de oră într-o gărgăriţă mecanică.

citește mai mult