Aseară am văzut un meci special. Mi-a plăcut la nebunie să privesc lupta aceea zadarnică a jucătorilor Unirii Urziceni. Am văzut unsprezece mineri blocaţi într-o galerie subterană, luptîndu-se cu disperare să iasă la suprafaţă pentru încă o gură de aer. Nici un moment de odihnă nu şi-au acordat. Timp de 90 de minute au rîcîit cu degetele descărnate peretele de ţărînă care le stătea în faţă. După o jumătate de oră ştiau că nu vor reuşi să se salveze, dar asta nu i-a împiedicat să lupte pînă la capăt. Pînă la urmă, asta înseamnă competiţia sportivă. Lupta. Strădania de a demonstra că nu eşti mai prejos decît adversarul tău. Doar David l-a învins pe Goliat! Pentru mine a fost un meci memorabil.

Regret, în schimb, că am asistat la aceleaşi comentarii obosite ale comentatorilor ProTV. Dar trebuie să plăteşti şi un preţ pentru a asista la un spectacol agreabil. Cei doi mari comentatori au semănat foarte mult ghiolbăneii ăia care vorbesc în timpul unui film la cinema (pup-o, băăăăă!). După meci, curios, am trecut puţin pe GSP Tv să văd reacţiile. Cred că au trecut vreo şase luni de la ultima mea vizionare  a unei emisiuni “sportive” româneşti. Atunci vorbea prin telefon Gigi Becali, în calitate de expert sportiv. Aseară vorbea prin telefon Gigi Becali, în calitate de expert sportiv. Cred că nici n-a mai întrerupt convorbirea de atunci, iar Radu Naum nici n-a mai plecat din platou. Chiar părea puţin obosit. Am schimbat postul în secunda doi. Şi cred că nu din cauza fotbalului modest nu mai servesc meciurile Ligii 1, ci din cauza faunei care împute acest sport. Din cauza jurnaliştilor de profil a căror imaginaţie s-a oprit la  “realizarea” de emisiuni-şezători clone ale Procesului/Recursului Etapei.

Revenind la meci, cred că am văzut cea mai frumoasă înfrîngere pe care o echipă românească a suferit-o în ultima vreme. Şi sînt bucuros că am putut asista la aşa ceva.

Read More