Turnul de cărţi

Noptiera de lîngă patul meu geme. De fapt, scînceşte. E ca o bătrînică ce cară în spinare un sac plin de porumb. Am pe ea un teanc din ce în ce mai gros de cărţi cu care mă lupt. El m-a urmărit din şcoala generală, cînd executam mai rapid romane de capă şi spadă. Atunci nu era mai înalt de două-trei volume. Eram mai harnic. Apoi, în liceu, a început să crească. Pe lîngă lecturile obligatorii, am adăugat volume ce îmi făceau cu ochiul dintre rafturile Bibliotecii Judeţene, unde îmi petreceam cel puţin o oră pentru a mă decide ce să aleg. Şi cum regula nu îmi dădea voie să iau mai mult de patru cărţi, decizia nu era una prea uşoară. Din cauza asta am început să bîntui anticariatele. Pe lîngă nenea cu măsuţele pline de cărţi de pe strada Jupiter din cartier, care era destul de exclusivist şi cu preţuri măricele, mai cutreieram magazinele cu cărţi vechi din centrul oraşului. Cel din vecinătatea Bisericii Negre şi anticariatul de pe Bălcescu erau preferatele mele. Găseam o grămadă de bunătăţi care îmi depăşeau cu mult grămăjoara de bani din buzunar. Cu toate astea, într-un an aproape am dublat zestrea bibliotecii părinteşti, care înainte avea vreo 200 de volume.

citește mai mult