Am prins şi vremurile alea negre. Alea pe care Mungiu le tot surprinde în filmele sale cu o încăpăţînare neistovită. Şi sînt cîteva episoade pe care le am în minte atît de proaspete, încît am impresia că s-au întîmplat în urmă cu doar cîţiva ani. Încă simt în nări mirosul de gaz ars din bucătărie. Începînd cu luna noiembrie, cînd toamna îşi pregătea vizuina pentru hibernare, ai mei dădeau drumul la toate ochiurile aragazului pentru a încălzi o parte din apartamentul muncitoresc. Flăcările pîlpîiau firav în perdeaua nopţii, răspîndindu-şi căldura amorţită pînă în camera unde eu şi fratele meu dormeam. Dar nu era atuul nostru cel mai puternic. Luminile albăstrui nu ne ofereau confortul necesar. Sticlele cu apă caldă şi cărămizile înfăşurate în prosoape da. În ultimii ani ai deceniului 9 se instaurase un ritual în micul nostru apartament. După efectuarea temelor, de multe ori la lumina lămpii cu gaz, urma trecerea în pat. Intrarea în hainele de noapte se făcea întotdeauna într-o viteză uluitoare, pentru a nu lăsa frigul să muşte din carnea noastră de mîndri pionieri ai patriei. În maximum două minute eram sub plăpumile groase. Apoi urma dotarea cu armele necesare pentru a înfrunta noaptea friguroasă. Cîte o cărămidă încălzită în cuptor, ce ajungea la picioarele înfofolite în ciorapi groşi de lînă şi una sticlă de jumătate de litru plină ochi cu apă fiartă şi astupată cu dop de cauciuc. Atît de bine îndesa tata dopurile cenuşii încît niciodată n-am avut parte de surprize neplăcute nocturne. Şi ne era cald.

Zizzou, Luana şi Brightie au început o campanie drăguţă de descoperire a blogurilor mai puţin vizibile, dar care au toate cuvintele rînduite cum trebuie. Ei sînt de părere că în pădurea blogosferei româneşti există persoane care scriu bine şi cu pasiune fără a fi interesate să acceadă către vîrfurile slab oxigenate ale lumii virtuale. Şi chiar există oameni simpatici care îşi publică gîndurile, speranţele şi dezamăgirile în colţuri umbrite, fiind citiţi doar de o mînă de persoane.

Am expus şi eu bannerul de susţinere al acestei campanii. O să vă ducă la prima ediţie Get In Roll, unde o să găsiţi trei bloguri cu care vă puteţi delecta.

Adia [note1to1self.wordpress.com]

Delaskela [delaskela.blogspot.com]

Happy Garden [zahappygarden.blogspot.com]

O expunere mai succintă despre campanie şi codul bannerului de susţinere găsiţi aici.

S-au terminat şi Campionatele Mondiale de Atletism de la Berlin. M-am cam simţit răsfăţat în vara asta. Toate aceste evenimentele sportive de anvergură mondială mi-au întărit încă o dată convingerea că aproape orice sport poate atrage luminile succesului, atunci cînd este atent îngrijit şi promovat. Nataţia de la Roma şi atletismul de la Berlin sînt două exemple.

Între evoluţiile atleţilor şi înotătorilor, pe Eurosport am vizionat de multe ori acest spot publicitar:

Text de promovare (un fel de link orgy).

Ideea a pornit de la Brighitie, care a scris Ca să FII COOL, TREBUIE să FII VIU!

Santiaggo a transformat-o în leapşă. Astfel au scris despre subiect:

Alex Bleau

Andrei B.

Bluarto

Boogye

DigitalElf

Florin Puşcaş

Grim Cris

Luana

Cremşniţăl

Realdo

Red and Blue

zizzou

Destul de bine pînă acum. Santiaggo a executat şi un banner al acestei campanii. Îl poţi găsi aici.

Voiam  să încep altfel. Îmi construisem întreg postul în cap. Mda, e despre Roblogfest. N-am scris nimic pînă acum despre concurs, doar am asistat. Chiar am votat, cam la toate categoriile. Nici unul dintre aleşii mei n-au ajuns printre primii, cu excepţia lui Bad Pitzi la microblogging unde a ieşit cea mai sexy.

Mi-a rămas acru în gură cînd am văzut festivitatea de premiere prezentată de Cabral. Probabil au fost prea mulţi struguri acrii închipuiţi de cei ce huiduiau. Dă-l dracu’ de concurs de rahat, că ăsta a cîştigat cu lectocu’. Hai să bem ceva. Iniţial aş fi vrut să afirm că nu aşa se cîştigă un concurs. Dar este un concurs nene, iar ce a făcut Visurît se numeşte campanie de promovare. Simplu. Uitîndu-mă pe rezultatele finale pot afirma că lupta s-a dat între opţiunile Votează cu laptopu’ şi IA PULA (la divertisment, popularitate şi blog personal). Nu ştiu alţii ce părere au, dar mie mi se pare mult mai sănătoasă prima variantă. Surpriza plăcută a fost totuşi popularitatea campaniei SOS Infertilitatea, chiar dacă au apărut şi inevitabilele glume mîrlăneşti ale unor tîrtani care au confundat infertilitatea cu impotenţa.

A fost cam ca în politică. S-a înjurat, s-au împărţit felaţii, s-au arătat organe genitale (de data asta la propriu). Nu are