Boţ se născuse într-o seară de iulie. Fusese al patrulea născut şi singurul pisoi dintre cei cinci nou-fătaţi de către doamna Anastasia, pisica pe jumătate birmaneză a familiei Tache. Doamnă e cam mult spus, avînd în vedere vîrsta fragedă a elegantei feline cu sînge albastru. Era mai degrabă o domnişoară, abia ieşită din adolescenţă, fiind născută cu un an mai devreme şi cam în aceeaşi perioadă. Poate puţin mai devreme, înainte de celebrarea solstiţiului de vară. Dar nu despre tinereţea noii mame este vorba aici şi nici despre iubirea înfiripată între ea şi bătrînul pisoi-vulpoi al curţii, Angelo, un adevărat Don Juan pisicesc al întregului cartier. Aşa că să revenim la Boţ.