Doar ştim că duminica este întotdeauna închis la pîine. Mîine va fi coadă. Să ne pregătim cartelele.
![]() |
alphablog.roSăptămîni cîineşti, devorate pe îndelete |
Săptămînile trec precum un trenurile franţuzeşti. În viteză. Staţiile, sfîrşiturile de săptămînă, oferă cîteva clipe de repaus. Prea scurte ca să conteze. Imediat urcăm în alt tren care îşi reia fuga către o altă destinaţie nedezvăluită. Călătorim în orb, pe întuneric, fără bilet şi fără naş. Panoul electronic din vagon e defect. Nu îţi arată...
Mai nou, serile mi le petrec departe de casă şi departe de lectoc. Cînd ajung în pătuţ, obişnuiesc să mai ascult ceva cîntecele mai vechi sau mai noi. Relaxant şi gustos. Prin liceu mă zgîiam ore întregi la videoclipurile de pe MTV. Ăla original, nu surogate românizate ieftine. Le ştiam aproape pe toate. Unul dintre...
Umezeală. Miros de ceară arsă. Stînci vechi cioplite de vechii locuitori ai cetăţii. Frunze jilave. Întuneric. Lanterne. Mister. Trecut. Camarazi. Cîteva cuvinte ce mi se rostogolesc către vîrful limbii cînd mă gîndesc la un loc special al copilăriei. Un loc pe care l-am descoperit datorită curiozităţii noastre de drăcuşori liberi ai anilor 90. Am fost...
Era o vreme cînd în umbra Casei Sfatului se organiza, în fiecare toamnă, Festivalul Naţional al Berii. În miezul anilor 90, în fiecare început de an şcolar, ne cam făceam de cap timp de 4 zile printre corturile colorate. Încercam toate sortimentele de bere existente. Nu existau multe dintre berile zilelor noastre. Nu ştiam de...