Blogscar sau lătrăturile de valoare ale căţelului

Jan 27

Am închis şi eu niţel un ochi şi s-a şi pus în mişcare un curent de premiere pe blogurile învecinate. Am aflat de la maestrul Flavius cum că s-ar acorda nişte premii, multe la număr. M-am trezit şi eu cu unul în raniţă. Şi fiincă a fost pe gratis, l-am luat. Doar ce era să fac? Apoi mi-a tras şi Ionuţu încă două statuete în moalele capului. Şi am fost extrem de măgulit. Treaba faină e că acum pot şi eu să acord premii. Cui vreau şi cîte vreau. Aşa că mi le acord pe toate mie. Hahahaha. Glumeam niţel. Toată tărăşenia a pornit de la Lucia Verona şi se numeşte Blog de blog. Are şi un juriu, iar din el face parte şi Adrian Năstase. Dacă vă interesează treaba asta. Iar cîştigătorii sînt…

  1. Marele premiu – Pentru ca-mi place – DulceDeea. Am descoperit-o de puţin timp. Un blog pur şi simplu frumos.
  2. Cel mai bun blogger dintre scriitori – Neliniştitu` care ie el neliniştit.
  3. Cel mai bun scriitor dintre bloggeri – Boghi
  4. Blogul cu cel mai mult umor – tot Neliniştitu`. Aproape întotdeauna mă stric de rîs cînd îl citesc. Povestea asta e cremenală. Mie era să-mi pună capac.
  5. Cel mai bun critic literar – Realdo. Păcat că scrie destul de rar.
  6. Cel mai bun cititor – îmi place cum citeşte Karla. Întotdeauna este extrem de atentă la cusăturile unui text.
  7. Cel mai bun blogger dintre politicieni – Varujan Vosganian.      
  8. Cel mai bun politician dintre bloggeri – Mircea Popescu. Uns cu tăte alifiile.
  9. Cel mai informat blogger – Andrei. Sînt informaţii despre oraşul meu. Pe mine asta mă interesează.
  10. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – Adia. Are şi cu ce. Hehehehe… Mă refeream, bineînţeles, la mărgele.
  11. Cel mai gustos blog – iar Neliniştitu`. Pen` că dintr-o coajă de pită şi o pieliţă de cărniţă îţi trage ditamai haleala. Bre, poţi să cari atîtea statuete? Îţi dau o plasă dacă vrei. Te costă 0,20 bani. Ecotaxa.
  12. Cel mai bun blog al unui ziarist – Vlad Petreanu.
  13. Cel mai bun blog anti-băsist – Ciutacu. Face spume la culoarea portocalie.
  14. Cel mai fericit blogger – Luana. Că-i tînără şi neliniştită.
  15. Blog de criză sau blogger crizat – Cristian Pătrăşconiu în perioadă electorală. Nici acum nu-i mai liniştit. Băse ştie mai bine.
  16. Cel mai artistic blog – Andrei Pavel.
  17. Cel mai bizar blog – The Creatix. Dar bizarul ăsta e de bine.
  18. Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu) – Cătălin. Pentru lămuriri suplimentare, intră aici. Ştiu că poţi!
  19. Cel mai bun comentator politic – Flavius Obeadă. Le zice pe gustul meu.
  20. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – Zamolxis.
  21. Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – maestrul Flavius Obeadă.
  22. Cel mai cunoscut dintre bloggeri – şi eu zic, precum Ionuţu, Ion Iliescu.
  23. Cel mai bun blogroll – Delaskela
  24. Cel mai bun blog de sport – Adrian Georgescu
  25. Cel mai schimbător blog – ăla micu, Ştefan Oancea. Deh, vîrsta.
  26. Cel mai luptător dintre bloguri - Nobina
  27. Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage – auci! Habar n-am, că nu urmăresc. Să-mi zică cineva unul şi îl trec aici. Simona Hulber.
  28. Cel mai activ blogger – Ionuţu. Vericule, mai poţi?
  29. Cel mai prost blog – e cam dificil la punctul ăsta. Şi totuşi o să arunc o nominalizare: piticu.ro. Pentru violuri gramaticale repetate şi lipsa totală a condeiului. Şi am zis-o fără pic de răutate.
  30. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Moshe&Mordechai
  31. Premiul “Pixelul albastru şi flacăra violetă” – Vladimir Tismăneanu. Pentru că viteza cu care limba sa ajunge în locurile intime ale supremului este ireală. Un trucaj ordinar.
  32. Premiul de popularitate – Cabral
Read More

Lost

Oct 07

Scriam zilele trecute despre Anouk. O cîntăreaţă olandeză pe care am prins-o încă de pe vremea adolescenţei mele. Zilele astea am dat peste un clip filmat într-un concert de-al doamnei, susţinut pe Gelredome Stade din Arnhem. E vorba de stadionul ăla fiţos căruia i se rabatează gazonul în parcare. Chestie de care o să se mire încă vreo 50 de ani edilii oraşelor noastre. O piesă cîntată în faţa a 60.000 de oameni (!!!).

If you can see this, then you might need a Flash Player upgrade or you need to install Flash Player if it's missing. Get Flash Player from Adobe.

Faină şi piesa!

Read More

Zece întrebări de baraj

Sep 30

Am primit o leapşă din partea lui Zizzou. Să răspund la zece întrebări de baraj. Iată-le:

Question no. uno: De ce cuvîntul “abreviere” este atît de lung?

Pentru a suporta şi el abrevierea. Dacă ar fi scurt n-ar mai putea fi abreviat. Şi-ar trăda misiunea pentru care a fost conceput. Pffff, ce răspuns!

Frage zwei: De ce pentru a opri Windows-ul trebuie să dai click pe START?

Probabil Microsoft  vrea să ne spună “Start using something else”. De aia am trecut la Linux.

Intrebarea 3: De ce nu există hrană pentru pisici cu aromă de şoarece?

Păi şoarecele e doar varianta de avarie. Crezi că mîţelor le pică bine coada de şoricel?

Read More

Citim ceva nou, socializăm, votăm

Sep 21

Zizzou, Luana şi Brightie au început o campanie drăguţă de descoperire a blogurilor mai puţin vizibile, dar care au toate cuvintele rînduite cum trebuie. Ei sînt de părere că în pădurea blogosferei româneşti există persoane care scriu bine şi cu pasiune fără a fi interesate să acceadă către vîrfurile slab oxigenate ale lumii virtuale. Şi chiar există oameni simpatici care îşi publică gîndurile, speranţele şi dezamăgirile în colţuri umbrite, fiind citiţi doar de o mînă de persoane.

Am expus şi eu bannerul de susţinere al acestei campanii. O să vă ducă la prima ediţie Get In Roll, unde o să găsiţi trei bloguri cu care vă puteţi delecta.

Adia [note1to1self.wordpress.com]

Delaskela [delaskela.blogspot.com]

Happy Garden [zahappygarden.blogspot.com]

O expunere mai succintă despre campanie şi codul bannerului de susţinere găsiţi aici.

Read More

Lenea şi plăcerea

Jan 30

Sînt leneş, de foarte multe ori. De fapt, lenea este modul meu de viaţă. Da, pot spune cu mîna pe inimă că SÎNT LENEŞ punct[.]

Mă trezesc în fiecare dimineaţă la ora potrivită, dar pentru că sînt leneş întotdeauna ajung tîrziu la birou. Ajung la birou, verific mailurile, ştiu ce am de făcut pe ziua în curs, dar pe toate le las pînă în ultima clipă. Vine mailu’, zice să fac o situaţie. Deadline azi la ora 16. Ei bine, la 15.45 mă zvîrcolesc prin birou că eu n-am terminat-o. În cele din urmă reuşesc. Senzaţiile sînt tari.

Mi se buleşte maşina. Injectoarele-s praf. Maşina merge, totuşi. Ei, dacă merge asta e. Mi-e lene să o duc la veterinarul de fiare. Ajung la Sibiu, dau s-o pornesc. Rahat, nu mai vrea. Îi termin bateria, dau telefoane, cabluri, chinuieli. Porneşte. Mă duc la service pînă la urmă. Nota de plată o am aici. Trebuia să-mi tremure dosu’ prin Sibiu, la -10 grade, ca să fac ceva. Din nou senzaţii tari şi nici n-am consumat vreo ciocolată autohtonă din 1963.

Paranteză:
Cred că ciocolata aia ROM din reclame o fi fost chiar din 1963, de vedeau ăia cai verzi pe pereţi!
Gata paranteza.

Şi exemple mai sînt, o grămadă. Probabil vă întrebaţi de ce procedez asa! Şi eu mă întreb. Habar n-am. Ştiu că îmi place să lenevesc, făcînd lucruri neimportante (ei, nici nu stau ca euglena verde şi nu fac nimic). Să îmi savurez îndelung plăcerile. De exemplu, să stau cu un pahar într-o mînă (cu alcool, bineînţeles) şi cu o carte în celalaltă, ştiind că de fapt trebuie să fac cu totul altceva.

Uneori mă revolt, mai ales în momentele în care sînt presat de timp. Mă înjur singur, îmi spun că nu mai fac astfel, îmi promit că de mîineeeeeee…… La fel ca în copilărie, cînd veneam acasă negru de praf sau noroi şi promiteam solemn mamei că NU MAI FAAAAAAC. Şi a doua zi eram din nou negru mititel.

Şi după ce trece viitura, totul devine din nou lent. Revin la plăcerile uitate în perioada furtunoasă.

Vin, carte, film, blog. Iată-mă aici! M-am întors. Mă mai primiţi?

Read More

Care-i graba?

Jan 24

Sirena ambulanţei urlă agasant. Masinile se grăbesc să îi facă pîrtie dubei zgomotoase. O domnişoară conducătoare, mai slabă de înger şi marcată corespunzător cu două lămîi, una pe parbriz, cealaltă pe luneta maşinii obeze însemnată cu patru cerculeţe jucăuşe pe grila radiatorului, boţeşte tabla unei amărîte Dacii 1310 de un albastru spălăcit, aflată în faţa sa. Pietonii se grăbesc să elibereze dungile trecerii, pentru a înlesni şerpuirea ambulanţei asurzitoare. După care, ridicînd din umeri intrigaţi, se întreabă retoric oare ce s-a mai întîmplat. În fundal, blonda cu lămîile, scoasă parcă din cutia cu păpuşi Barbie, se răţoieşte la bătrînelul din Dacia spălăcită şi plesnită de rugină. Sunetul sirenei se aude din ce in ce mai slab, fiind acoperit in cele din urmă în totalitate de vocea stridentă a ţoapei neîndemînatice.

*****

Anestezista, două asistente şi medicul chirurg stau şi asteaptă tăcuţi în faţa pacientului conectat la aparate, adus în urmă cu cîteva zeci de minute de ambulanţă. Bip, bip, bip. Chirurgul, căruia îi ies rebele cîteva şuviţe grizonate de sub boneta verzuie, se aşează într-un final pe scaunul ce îi făcea cu ochiul de cînd intrase în sala de operaţii. Bip, bip, bip. Anestezista îşi verifică micul ceas, ce îi strînge încheietura mîinii stîngi, la fiecare 30 de secunde. Pare plictisită şi ar vrea să se afle în altă parte, probabil şi din cauza sunetelor regulate ale aparatului aflat la doar cîtiva centimetri de urechea sa stîngă. Bip, bip, bip. Cele două asistente îşi şoptesc ceva la ureche. Cuvintele sînt indescifrabile. Bip, bip, bip.

- Marilena, du-te şi verifică dacă a venit ceva!

- Da, domn’ doctor, zice asistenta mai corpolentă.

Peste jumătate de minut, Marilena, se întoarce fără să aducă vreo veste care ar fi putut schimba imobilitatea instalată în încăpere. Doctorul murmură ceva doar pentru el, se ridică de pe scaun, îndreptîndu-se către uşa metalică.

- Amînăm operaţia pînă vine hîrtia. Duceţi pacientul într-un salon, spune peste umăr în timp ce iese din sala de operaţii.

*****

Epilog
Hîrtia, care dovedea existenţa asigurării medicale a bolnavului, a ajuns, într-un final. Prea tîrziu pentru a mai schimba ceva. Pacientul decedase cu cîteva minute mai devreme. Apendicită.

Scena de mai sus este una imaginată, dar se bazează pe un fapt real, petrecut ieri la Slatina. Un alt exemplu al triumfului sistemului sanitar românesc.

If you can see this, then you might need a Flash Player upgrade or you need to install Flash Player if it's missing. Get Flash Player from Adobe.

Care-i graba? Uşurel, uşurel! Asigurare aveţi? Cum adică? Dovada, dom’ne! Ce, crezi că eu operez pe ochi frumoşi? Hai, marş acolo, pe bancă, pînă vine faxu’! Te simţi rău? Da’ arăţi bine, pe bune! Hai, linişteşte-te că eşti pe mîini bune.

*****

Final.
Chirurgul îşi savurează ţigara din foi, privind pe fereastra deschisă a biroului său, aflat la etajul trei al spitalului. Priveşte imobil către clădirea şcolii generale, aflată în vecinătate. Din interiorul şcolii se aude, slab, la cîteva secunde, un ţipăt înăbuşit de copil. Închide fereastra, deranjat. Acum e linişte.

Promovează-ţi şi tu articolele folosind Blogoree Bligg!

Read More

Aş vrea să mulţumesc….

Jan 23

Artistului şi lui Pyrro pentru promovarea şi recomandările făcute pe blogurile lor.
Mă bucur că textul meu a fost pe placul vostru.

Şi vă urez bloguială plăcută în continuare.
:)

Read More

Lecturi pentru o seară

Dec 10

Într-un magazin Inmedio:

Ea: Uaaaauuu!!! Fii atent ce scrie! Lili Sandu se iubeşte cu Razvan Fodor.
El: Aşa! Şi? (foarte nepăsător)
Ea: Da măi, dar Lili Sandu era cu…. (vocea este din ce în ce mai joasă, astfel că nu mai înteleg celelalte cuvinte). El total absent, cu o revistă Max în mînă, nu o încurajează să mai continue.

Ea a plecat cu revista Star, el a ales Esquire.
Avantaj el.
;)

Read More

Nu parcaţi, vă rog!

Oct 25

Cum, mai nou, tot oraşul s-a umplut de dispozitive pentru a nu ţi se ocupa locul de parcare închiriat de la primărie, iată că un braşovean a găsit o nouă soluţie. Poate avea şi dublă întrebuinţare! ;)

Nu parc(ăc)ati, vă rog!

Read More

În pat cu Răduleasca

Oct 20

După vreo 3 zile în care mi-a tot vuit pe la ureche ştirea că Mihaela Rădulescu şi-a găsit un nou iubit, ieri seară (n.r. sîmbătă seara) mi-a picat fisa (din cauza unui articol citit pe net, nu de alta) de ce s-a facut marele tam-tam.

“Păi băi, tu nu ştiai că Răduleasca e cu Dani de la Neaţa???” Mi-am tras două perechi de palme, mi-am băgat capul sub apă rece, mi-am stins cinci ţigări pe antebraţ. Ei, nici chiar aşa. M-am oprit la operaţiunea numărul 2.

Nu observasem că Dani Oţil e ăla de la matinalul Antenei 1. Prin desele mele treceri prin faţa chioşcurilor de ziare, tot văzusem primele pagini ale ziarelor maronii cu Răduleasca şi unu’ Dani în prim plan. Aşa, şi? Foarte bine, doar n-o rămîne fata singură.

Deschid subiectul cu doamna mea. Ea nici atît nu era la curent cu subiectul.

”Ai auzit cu cine e Mihaela Rădulescu?”. ”Nu. Cu cine?”. ”Păi, cu Dani!”. ”Care Dani”. ”De la Neaţa, cu Răzvan şi, bineînteles, Dani”. ”Cum dracu să fie cu Dani de la Neaţa cu Răzvan şi, bineînteles, Dani???”. ”Păi toţi vorbesc de treaba asta, poţi să cauţi pe net că abonament la Cancan nici mort nu îmi fac”.

Urmează o căutare febrilă a poveştii, via Google. ”Ce naiba a apucat-o să umble cu ăla???”. Stai, că sînt confuz deja. Draga mea, nu mă ”confuza” şi tu mai mult. ”Păi de ce să nu se combine? Ce are săracul băiat?”, zic eu contrariat.

”Păi, el e un copil, nici nu e cine ştie ce de capul lui şi mai stă şi într-o garsonieră”. Urmează o întreagă prelegere despre diferenţele dintre cei doi: vîrstă, bani, imagine (el e cam bufon, ea e diva), ea are un copil, el e un copil. Şi lista putea să fie înşirată pe jumătate de caiet dictando, clasa a doua.

Stop! Pînă la urmă ce treabă avem noi în relaţia asta? Simţeam deja că am băgat-o pe Răduleasca între noi în pat şi nu se mai dădea plecată. Nu că n-ar fi fost săcsi perspectiva. Pînă la urmă cădem la pace, nu şi de acord.

Ea: ”Nu ştiu ce a fost în capul ei. Eu cred că nu e adevărat. Sigur se prefac.”

Eu: ”Să mor eu dacă mă interesează. Mai ales că a dat gol Braşovul :-D . Din partea mea să fie şi cu Mircea Badea”.

Dar pînă la urmă, a început şi pe mine să mă intereseze. Dacă în dormitor la mine se dezbate cu atîta ardoare despre tipul lu’ Răduleasca!!! Şi am căutat pe bloguri păreri despre subiect. Tone de comentarii, unele deşănţare, jignitoare, o grămadă de posturi pe subiect (mă mai trezesc şi eu acu’ să fac unu’), articole peste articole.

De ce ne interesează ce face Mihaela Radulescu? Pentru că…

e mai uşor să judeci pe altcineva şi nu pe tine…

simţim nevoia să avem o opinie despre orice şi să o împărtăşim celorlalţi, mai ales dacă e mai colorată, face raiting ;)

e un subiect de conversaţie, cînd nu ai un altul mai bun…

Şi ar mai fi de zis.

Pînă la urmă, cine ne opreşte să ne formulăm opiniile? Nimeni. Doar bunul simţ, însă, ne ajută să evităm derapajele. Şi eu am o opinie:

”Bravo lor!” cu o ridicare din umeri ataşată.

Şi cam atît.

Read More
Page 1 of 212