Consumul de bere în România

Chiar dacă tot zic de aproape 10 ani că mă las de bere definitiv, că nu-mi face bine și mă balonează ca naiba dacă sar calul și o desfac pe a treia, pot să zic că avem o relație stabilă și de durată. Asta e, probabil n-o să renunț definitiv niciodată. Tot ce pot să fac e să experimentez, să încerc să reduc cantitatea și să încerc cît mai multe sortimente.

Chestia e că postul ăsta nu e plătit, doar se nimerește în perioada campaniei pe care Bergenbier o face noului său sortiment ALE. Am găsit-o zilele trecute în Auchan, la sticlă de 500 ml. Ca fapt divers, Auchan mi se pare hipermarket-ul cel mai bine mobilat pentru un băutor de bere care vrea să caute și altceva în afară de poșircile produse local. Revenind la Bergenbier ALE, e un sortiment ce merită încercat și la un preț decent: 3,2 lei în momentul de față. Probabil după terminarea perioadei de promovare să sară în jur de 3,5 lei. Ceea ce ar fi în regulă.

Problema cu berile mai speciale din România, mai ales cele făcute de marii producători, e că nu au continuitate pe piață atunci cînd sînt făcute. Nu vorbesc aici de sortimentele de suc cu bere, cooler, radler, etc, ci de cele pe care le beau bărbații. Bergenbier a mai avut o tentativă interesantă cu o nefiltrată, care a dispărut subit de pe piață. Timișoreana venea pe piață, în urmă cu nici doi ani, cu un nou sortiment de bere brună. Experiment eșuat, poate și din cauză că berea a fost proastă, nu avea nimic în comun cu ce producea fabrica din Timișoara înainte de a fi preluată de SAB Miller. Bere arămie nu prea produce nimeni, iar aia neagră e ținută de Silva și Ursus Black. În rest ne spălăm pe dinți cu bere la pet și doză. D-aia mărcile proprii vîndute de Lidl sînt mai ok decît multe dintre berile românești tradiționale. Așa că sînt curios cît timp va ține Bergenbier de sortimentul ăsta nou.

Pînă atunci pot să mai experimentez cu berile artizanale care au apărut timid și pe la noi.

Comments

comments