România şi Războiul Balcanic

E o lectură incomodă. Probabil de aceea nici n-a mai fost reeditată de Polirom din 1999, cu toate că ar fi meritat măcar la împlinirea centenarului de la desfăşurarea războaielor balcanice. De altfel, observ o indiferenţă totală în România vizavi de faptul că anul ăsta se împlinesc 100 de ani de la declanşarea celui mai catastrofic război din istoria Europei, cu efecte pînă în ziua de azi. Digi24, televiziunea de ştiri pe care o mai urmăresc din cînd în cînd, face momentan încă un serial tematic despre comunismul în România. Pentru că d-aia.

Participarea României la al doilea război balcanic este unul din episoadele jenante din istoria modernă a românilor. Probabil de aia, în manualul de istorie după care am învăţat în liceu, conflictul din 1913 avea fix un paragraf pe un sfert de pagină. Nu ştiu cum mai e acum tratat în manualele alternative, dar nu cred să se fi schimbat ceva. Aşa că nu mai ţin minte în ce context am cumpărat cartea lui Troţki, dar mai mult ca sigur unul dintre motive a fost faptul că ştiam puţine lucruri/aproape nimic despre implicarea României în războiul Bulgariei cu foştii săi aliaţi din 1912. Cînd am citit-o prima dată m-a enervat grozav, că-mi punea la îndoială imaginea idilică a statului român condus impecabil de clasa politică antebelică. Pe atunci abia ieşisem din liceu. Între timp am mai citit despre perioada respectivă din diverse surse, iar acum am luat textele bolşevicului la recitit. Trebuie să spun că fac mai mult sens decît în urmă cu 15 ani, cînd am citit-o prima dată. Pe lîngă faptul că intuieşte corect consecinţele implicării românilor în conflictul balcanic, care se vor vedea clar în toamna lui 1916, Troţki face o radiografie extrem de dură clasei politice (exagerările sînt de înţeles avînd în vedere convigerile sale politice). Dar ai impresia că articolele publicate în Kievskaia Mîsl sînt scrise în 2013, nu în urmă cu 100 de ani.

Cu cît partidele cîrmuitoare sînt mai lipsite de principii, cu cît diferenţele reale dintre programele lor practice sînt mai insesizabile, cu atît mai cruntă este lupta lor reciprocă, căci aceasta este o luptă deşartă pentru avantaje, pentru a fi primii la troacă. Cele mai elementare necesităţi de stat vor fi satisfăcute aproximativ la fel, independent de ce grupare va ajunge la putere. Poporului îi este indiferent dacă în calitate de prim-ministru figurează Brătianu, Maiorescu sau Ionescu. Dar acest lucru nu este deloc indiferent pentru ei înşişi şi pentru partizanii lor. Fiecare clică vrea să mănînce şi refuză acest drept celorlalţi.

Ah, deci şi ăia erau la fel? Neah, minciuni. Brătienii, Ioneştii şi Maioreştii erau cei mai buni. Clasa politică actuală e cum e din cauza comuniştilor. Las-o aşa. Trebuie să mai facem încă o emisiune despre comunism să ne convingem că aşa e.

Pînă atunci să suspinăm după harta României Mari, care includea şi Cadrilaterul, un pămînt 100% românesc, dar cu populaţie românească de nici 3%, cucerit după multe lupte eroice ale armatei române pe teritoriul bulgar, în special cu holera, ţărăncile bulgăroaice şi proasta organizare.

foto: wikimedia commons

Comments

comments