Gustar

Cerul tocmai ce îşi dezbracă dantela alburie în timp ce trag cu nesaţ din ţigară. E ora 23 şi încă are nuanţe certe de albastru.

Coşurile caselor din faţa mea sînt triste, vechi şi triste. Scorojite şi înnegrite de vreme, nu mai încălzesc clădirile vechi, acoperite cu ţiglă de dată recentă. Contrast.

Mai trag un fum, mai beau o gură. Un avion zumzăie undeva la mii de metri deasupra, cu destinaţia un loc mai bun, sau poate nu. Cu mame şi copii care aproape stau s-adoarmă în scaune de la clasa economică.

Strada s-a domolit, pălmuită de picăturile mărunte de ploaie ce au adus o răcoare de septembrie. Dar am atins doar gustarul. E prima zi de august. Soarele va fi solist pentru încă o lună.

Ţigara stă stinsă în ceaşca fără toartă, precum iulie înfrînt de timp. Cerul s-a golit de tot.

Comments

comments

3 Comments

Comments are closed.