Propaganda, „lovitura de stat” şi ce aleg la referendum (II)

Cu cine să voteze atunci cetăţeanul turmentat?

Cu PDL? Puţini sînt conştienţi de cinismul artei divide et impera a lui Băsescu, iar şi mai puţini cunosc detaliile manipulărilor sale fără frontiere. Dar foarte mulţi s-au săturat pur şi simplu să fie şi umiliţi, şi cu banii luaţi. Eram obişnuiţi cu mîncătoriile şi corupţia, cu deviza străveche despre peştele mare care înghite peştele mic – precum şi cu cea complementară despre pescuitul în ape tulburi. Dar Băsescu a adus o inovaţie extremă în balta cotidianului nostru şi a populat-o cu piranha. Care a puiat apoi o droaie de alte piranha, mai mici, dar tare multe. Plevuşca numită popor a trebuit să se ascundă în păpuriş – fiind apoi acuzată că e leneşă –, iar în spaţiul public al bălţii au rămas doar cîţiva piranha care şi-au devorat reciproc cuvintele pînă la os. Dincolo de metaforă, atmosfera generală a devenit irespirabilă iar populaţia pur şi simplu s-a săturat de acest darwinism social pe care, în numărul anterior, îl prezentam ca „manelism“. Băsescu nu este deci o bună alegere. (Vintilă Mihăilescu)

Dacă ieri am vorbit puţin despre propaganda intelectualilor din galeria preşedintelui suspendat, mai exact despre Andrei Pleşu şi miza sa pe lipsa memoriei colective, azi trec puţin la propaganda pe care mizează T.B. în aceste săptămîni topite de caniculă şi cursul  ameţitor al euro. Ar mai fi fost foarte multe de analizat în discursul intelectualilor lui Băsescu. Ar fi intrat aici Volodea Tismăneanu şi al său „Noi vom sta 20 de ani la putere”, axa Baconsky-Paris-MAE şi „mahalaua ineptă”, Neamţu şi noua republică a lui Băsescu, Cărtărescu&Levantul, etc. Dar poate într-un epilog.

Propaganda Suspendatului

Oarecum previzibil, echipa de campanie a lui T.B. nu a schimbat semnificativ discursul din campania prezidenţială a anului 2009. Se merge pe aceeaşi linie a „mogulilor”, dintre care acum n-a mai rămas decît Voiculescu, ceilalţi răcorindu-se ori după gratii, ori pe holurile instanţelor de judecată.

Se dau nişte imagini din 2004.

Au trecut aproape 8 ani de la acele declaraţii făcute înaintea turului 2 al scrutinului prezidenţial. Afirmaţiile respective n-au fost probate niciodată, chiar dacă Băsescu a cîştigat alegerile, iar Alianţa D.A. a preluat guvernarea. Un bluff de zile mari. Zilele acestea se încearcă o reeditare, doar că vijelia populară nu mai bate în direcţia de atunci.

“Mă supăra teribil că au pus să rămână secţiile deschise până la ora 23:00. Eu ştiu sigur că la ora 10 în mediul rural oamenii sunt în pat. E clară intenţia de a face ceva cu referendumul ăsta. Să se  introducă pachete de voturi etc. Plec şi de la realitatea că eu nu am niciun reprezentant în secţiile de votare, aşa e legea, va fi maxim un om din partea PDL şi şase din partea celor care m-au suspendat. E foarte greu ca omul acesta să nu meargă la baie, să nu mănânce, mi se pare necinstit”, a punctat preşedintele suspendat.

“Mă supără teribil că au pus să rămână secţiile deschise până la ora 23:00. Eu ştiu sigur că la ora 10 în mediul rural oamenii sunt în pat. E clară intenţia de a face ceva cu referendumul ăsta. Să se  introducă pachete de voturi etc. Plec şi de la realitatea că eu nu am niciun reprezentant în secţiile de votare, aşa e legea, va fi maxim un om din partea PDL şi şase din partea celor care m-au suspendat. E foarte greu ca omul acesta să nu meargă la baie, să nu mănânce, mi se pare necinstit”, a punctat preşedintele suspendat. (sursa)

Ar fi de menţionat aici că în fiecare secţie de votare există cel puţin un jandarm, poliţai, comunitar, etc., obligat să supravegheze şi să asigure buna desfăşurare a evenimentului. Cînd trebuie să se ducă la şuşu, alt jandarm-poliţai-comunitar-drac vine să-l înlocuiască. Argumentul că doar pedelistul ar fi copoi în secţia de votare e o cioacă la fel de mare precum „fraudarea majoră” din 2004. Mistificare cît cuprinde, o tactică extrem de îndrăgită de Traian Băsescu – pixelul albastru gen – decisivă pentru cîştigarea celui de-al doilea mandat. Să vedem una antologică mai jos.

 

N-a mai contat că, ulterior, omul a recunoscut că i-a ars una bitongului pe motiv de ghete, sau Iliescu, încă n-am aflat exact. Jocurile erau făcute… la Paris.

Mişcarea cămăşilor albe. Pe de o parte avem, chipurile, justiţia independentă – aka controlată încă de Băsescu – de cealaltă avem plagiatul lui Ponta, graţierea lui Năstase, Cătălin Voicu, „lovitura de stat” – aparent, referendumul se încadrează lovitură de stat -, împreună cu „ruşii”, Iliescu – totuşi  destul de puţin invocat, dar poate are şi el o vîrstă -, şi unicul mogul rămas în viaţă, Dan Voiculescu. Sloganul „Vara asta se poartă alb” n-a avut impactul dorit, mai ales că burţile transpirate ale pedeliştilor ies mai abitir în evidenţă la +35 de grade. Astfel că a intrat în scenă şi „Flacăra democraţiei”, o mişcare poate şi mai neinspirată de „a plagia” simbolul Jocurilor Olimpice ce tocmai stau să înceapă.

Plagiatul lui Ponta, care există şi respiră, şi buzz-ul internaţional stîrnit de către europarlamentarii pedelişti sînt poate singurele atuuri pe care poate conta cu adevărat în acest moment Băsescu pentru a nu fi demis la referendum. Primul este din start necîştigător. Dacă s-ar face un sondaj cu întrebarea „Ce înseamnă ‘a plagia’?” probabil că mai mult de jumătate plus unu la sută dintre respondenţi n-ar şti ce să spună. Sînt slabe şanse ca acesta să provoace efectele vizitei lui Geoană la vila lui Vîntu. Celălalt atu, în schimb, ar avea mai multe şanse de a răsturna situaţia dacă ar fi folosit ca principal punct în campania pentru NU, ştiut fiind faptul că românul este sensibil la imaginea sa din Occident, şi aşa ciobită într-un mare fel. Dar amestecat alături de toate celelalte puncte îşi pierde din efecte, mai ales că alegătorul român a ajuns cam la maximum de propagandă pe care-l poate înghiţi într-o vară.

Şi totuşi, prin toate manevrele de mai sus Traian Băsescu nu a răspuns niciodată cu adevărat la întrebările:

  • De ce şi-a însuşit rolul de prim-ministru în perioada 2009-2012?
  • De ce a rămas de facto preşedintele PDL, organizînd întîlniri de taină în vilele de protocol ale statului?
  • Este prevăzută în Constituţie procedura de suspendare a preşedintelui? Angela Merkel ştie?
  • Cîţi români au votat în realitate la Ambasada României din Paris în 6 decembrie 2009?
  • De ce, în 2009, a încălcat grav Constituţia prin refuzarea variantei Johannis chiar dacă aceasta era susţinută de o majoritate în Parlament?
  • În ce articol din Constituţie este precizat că faptul că Preşedintele României este numit Şeful Statului?
  • În ce articol din Constituţie se menţionează că Preşedintele României numeşte pe cine vrea el în funcţia de prim-ministru, de exemplu un şef de serviciu secret sau un primar de sector al Bucureştiului?

Răspunsurile adevărate poate că ni le va oferi, hăhăind, la ceva timp după încheierea mandatului.

Pentru un studiu mai amănunţit al propagandei de campanie a lui T.B., care bifează aproape toate manipulările folosite de tabăra prezidenţială, recomand site-ul Legea Junglei. Surpinzător, lipseşte partea cu imaginea internaţională deteriorată. Timp ar mai fi.

E de aşteptat ca în următoarea săptămînă Traian Băsescu să înteţească ritmul, minciunile şi cunoscutele sale contraziceri să devină şi mai numeroase (azi zice una, mîine zice invers), mizînd pe faptul că prezenţa la urne va fi mai mică de 51%. Să facem totul să-i scîrbim pe români de politică într-o lună dedicată odihnei. 

Propagandă* – Acţiuni de comunicare persuasivă planificate, susţinute de un sponsor, având drept scop final influeţarea şi chiar modificarea atitudinilor şi comportamentelor unei audienţe-ţintă selectate, pentru satisfacerea unor interese politice ale sponsorului, folosind informaţii şi argumente false, parţial adevărate, denaturate şi exclusive, alături de cele adevărate şi însoţite de diverse forme de constrângere şi cenzură.

* Călin Hentea, Enciclopedia propagandei româneşti. Istorie, persuasiune şi manipulare politică, Editura Adevărul, 2012.

În episodul viitor mă voi referi la propaganda USL.

foto: legea-junglei.ro

Comments

comments