Sistemul medical românesc, un joc de poker

A trecut mai mult de o săptămînă de la un nou caz care a mai pus o cărămidă la cavoul care-i în acest moment sistemul medical românesc. O fetiţă de 4 ani, internată pentru roşu în gît, moare în ciuda îngrijirilor din spital. Nimeni n-a reuşit să descopere la timp de ce suferea, au îndopat-o cu medicamente şi au aşteptat, au aşteptat pînă la sfîrşit.

Trecînd la experienţele personale, abia după ce s-a născut fiul meu am descoperit cu adevărat cum stă treaba cu medicii pediatri şi sistemul medical românesc. Şi cred că e abia începutul. În primele 10 luni, am avut febră peste 39 de grade de două ori. De ambele dăţi am ajuns într-un final la pediatru, de fiecare dată altul, pentru consultaţii, lămuriri şi tratament. După fiecare vizită medicală, aşteptam complet debusolaţi vreo 24 de ore, iar cînd febra nu mai revenea, aveam impresia că am luat potul cel mare la Partypoker şi ne-am cărat cu banii şi copilul prin nişte insule exotice din Pacific sau aiurea, cu promisiunea că n-o să mai călcăm niciodată într-un cabinet medical din România.

Prima noapte cînd Lucas a făcut febră aproape 40, l-am tratat conform informaţiilor de pe diverse forumuri de mămici şi sfaturilor prietenilor cu experienţă mai bogată. I-am ţinut febra sub control cu supozitoare de novocalmin şi şosete îmbibate în oţet. Pînă dimineaţă febra aproape trecuse, dar tot am apelat la medicul pediatru recomandat de o amică foarte bună. Medicul bătrîn, trecut de 60 de ani, nu mi-a lăsat o impresie prea bună. N-a putut să dea un diagnostic clar, insistînd pe varianta unui produs nou introdus în alimentaţie. După cîteva zile puştiul făcea pojărel, sau ceva de genul, pentru că nici cei de la Spitalul de boli infecţioase n-au putut să pună un diagnostic clar. Au zis infecţie virală şi la revedere. Chiar şi acum, după cîteva luni, nu sîntem convinşi că băiatul a făcut cu adevărat pojărel.

A doua oară, cam după aceleaşi simptome, alt medic pediatru, de data asta de la o clinică privată cu renume bunicel în oraş, i-a prescris nişte Smecta pentru stomac, „tratamentul clasic” pentru cînd ai febră mare. N-am folosit reţeta.

Şi acum sîntem încă fără un medic pediatru „oficial”. Întrebăm în stînga, în dreapta, poate avem noroc şi găsim unul care să ne ofere ceva încredere atunci cînd apelăm la el. Dar cu sau fără medic, tot am impresia că mergem la bluf de fiecare dată cînd stăm la masă cu sistemul sanitar românesc, care-i niţel incompentent şi un pic criminal.

Raise!

Comments

comments

One Comment

Comments are closed.