Literatura română e atît de mică şi pitică, încît nu-i de mirare că-i populată de oameni necrozaţi, banali, fără nici un praf anume. Vînzătoarea de la hipermagazin e mai interesantă decît mulţi anonimi care populează platformele virtuale de profil.
Dacă încerci să le citeşti textele, rişti să adormi cu capul pe veceu’ nespălat de o săptămînă. Paragraful doi rămîne necitit, nefutut, neejaculat. Toţi vorbesc doar despre ei. Dacă nu despre ei, atunci despre unii care seamănă perfect cu ei. De ce pula mea să citesc despre ce vrei sau nu să faci tu? Hai sictir.
Literatura noastră e nefutută de mulţi ani deja. Traducem într-o veselie. Ce producem e minuscul, iar tirajele la cărţile care chiar merită-s de tot rîsu’.
Copiii citesc cel mai mult biblia ilustrată. Să zicem amin.
Apropo. Şi azi m-am trezit. Era de dimineaţă. De atunci n-am mai adormit. Fin.
Dorel (1)
Iulian (1)
Jocuri (1)
Kaz (1)
eu sunt rău platnic la hosting. Şi am descoperit scrisul pe hîrtie cu creionul. Am început timid, cu scoruri de whist sau renţ. Treptat o sa trec la propoziţii, ulterior fraze, apoi compuneri, şi apoi îmi voi plăti din nou hostingul ca să transcriu cele scrise.
Văd că net încă mai ai.
)
net avem. Vagoane.
Cum vrei să scrie oamenii ceva de calitate?
De unde crezi că vine inspiraţia lor de a scrie despre sine?
Dacă socializare înseamnă facebook sau twitter, nu o plimbare prin oraş, participare la diferite evenimente organizate; dacă ştii ce mai fac prietenii din postările de pe blog şi reţelele de socializare, cum vrei să fie autorii interesanţi?
Ionuţ, nu ai blogul activ dar din scris nu te-ai oprit. Cât timp petreci în casă la televizor sau pe net?
Trăim în secolul uniformizării, banalizăţii şi în momentul în care o poză pe facebook înseamnă mai mult decât o cafea la terasă. Te aştepţi la originalitate? De unde subiecte şi inspiraţie între 4 pereţi? Soluţia: scrie despre tine! N-ai altceva ce să povesteşti
Mi se pare patetică situaţia în care mulţi, prea mulţi, au ajuns astăzi. Trist, dar adevărat!
Em mă întreb de ce ăia din alte ţări scriu cu miez, iar noi nu. Mai ales că şi avem despre ce să scriem.
imi place cand esti razboinic si infuriat….mushca din ei, Alpha !!!
Musca!!!!
Black Leviathan zice să-i citim articolul Mama
Hahaha! Apropo, pe la voi ce se mai publică interesant? Vreo nouă stea a literaturii?
@Alpha…adica in afara de mine
)
Exista un autor de SF foarte bun…Frank Schätzing.
Altfel…literatura respira, insa toata lumea trebuie sa-si ia gandul de la tirajele mari. Cam asa sta treaba. Filozofii se cam citesc intre ei. Adica tiraj de vreo 5-6 carti. Cu o singura exceptie: Richard David Precht, un tinerel de vreo 45 de ani, care e luat foarte in serios de tot poporul, mai putin de filozofii adevarati care nu se impaca cu ideea ca asta e in stare sa scrie 2 fraze acesibile si plebei. Adica e un fel de: “ooooo tradeaza cosa nostra”…”Pai nu se poate”.
Mai e o tinerica tradusa in 1000 de limbi: Charlotte Roche care are un succes monstru cu texte care-ti violeaza ochii si simturile.
Black Leviathan zice să-i citim articolul Mama
Adică bagă cu pulă-pizdă-futut? Hmm, interesant. Ea e cam urîţică, dar ăstea fac treabă bună. Hai s-o traducem şi pe ea.
ah…fazele cu pula…nu mai socheaza oe nimeni…
Ea vorbeste mai degraba despre a nu se spala o luna, a se freca cu dumneaei pe o toaleta comuna etc etc
Black Leviathan zice să-i citim articolul Mama
Mda, nimic nu se compară cu o gogoşică nespălată de o lună.
))
io zic sa incerci si la librarie, nu ca ar fi f’o puzderie de talentosi p-acolo, da’ do cativa sigur gasesti
brightie zice să-i citim articolul unrelated objects living together
Brightie, adică să găsesc pe acolo gogoşici nespălate?
Catel Alpha, eu cred ca problema nici macar nu e ca intamplarile povestite la care te referi sunt subiective. E una de continut, dupa parerea mea. Cine vrea sa scrie literatura trebuie sa fie sigur ca are ceva in plus de spus, peste nivelul de intelegere comuna. Literatura trebuie sa iti ofere perspective din care sa vezi viata si altfel decat o poti face de unde esti, sa intelegi ca e mult mai complexa decat te lasa sa intelegi rutina zilnica.
Pentru ca altfel, marii scriitori ai literaturii lumii s-au pus si pe ei insisi in ce-au scris, cu convingeri si/sau experiente de viata (imi vin in cap acum cateva nume din perioade literare diferite: Montaigne, Camus, Maryse Conde si, de ce nu, Creanga). Scriitorii de obicei sunt o elita care deschide ochi, educa, o elita care ajusteaza mentalitati. Si cred ca nu conteaza cum aleg ei sa o faca atat timp cat mesajul lor atinge.
Si da, ce spui tu e trist si lipsit de mesaj si viziune.
Cristina zice să-i citim articolul Ordine in Turnul Babel
De curiozitate da si tu cateva exemple concrete.
Bogdan zice să-i citim articolul Tudor Vianu şi momentele constitutive ale operei de artă
Ok, hai să ne gîndim. Eu mă refeream strict la debuturi în proza românească. Poezia nu m-a pasionat niciodată şi o consider inutilă în peisajul literar actual. Bineînţeles, numa’ poeţi şi poetese în devenire pe la noi. Dar la proză să-mi spună cineva un nume notabil care a debutat în ultimii 3 ani. Anul trecut a cîştigat Bogdan Coşa concursul editurii Cartea Românească cu un roman ok, zic eu, nu extraordinar. Probabil o fi fost jale cu celelalte manuscrise. Dacă intri pe site-urile „de literatură”, plîngi. Acum spune-mi mie despre alte exemple de debutanţi străluciţi în marea noastră literatură, în care Mircea Cărtărescu s-a făcut cunoscut cu volumaşul „De ce iubim femeile” şi prin faptul că preşedintele ţării se chinuie încă la Levantul sau levantu’.
De asta am si zis sa mentionezi niste exemple concrete, intrucat in articol nu spui nimic ca treaba-i limitata la romane de debut, iar daca te refereai la toata literatura romana contemporana faceai o generalizare lipsita de temei.
Bogdan zice să-i citim articolul Tudor Vianu şi momentele constitutive ale operei de artă
Dar în alte ţări există premii pentru debutanţi. Adică sînt ceva volume care să se încadreze la această categorie. La noi pînă şi ăia consacraţi produc două surcele. Şi pînă la urmă alde Răduleasca reuşeşte să vîndă cele mai multe exemplare. Cartianu nu se pune, că lui i-au scris alţii volumele.
Dar debutantii sunt cvasi-irelevanti pentru intreaga literatura contemporana, apoi iar incurci borcanele cum ai facut si mai sus (luandu-l pe presedinte ca emitent de referinte literare) cu numarul de carti vandute (si exemplul Raduleasca), e ca si cum te-ai plange ca merg mai multi oameni la meciuri de fotbal decat la opera.
Bogdan zice să-i citim articolul Tudor Vianu şi momentele constitutive ale operei de artă
Ba eu cred că sînt foarte importanţi, indicînd sănătatea unei literaturi. Apoi putem să vorbim şi despre tiraje, care sînt jenante şi nu le mai face nimeni publice. Dacă avem vreo 2-3 debutanţi notabili pe an e bine (Bogdan Coşa şi Adrian Georgescu ar cei de anul ăsta pentru mine, o să mai caut la Herg Benet pînă la sfîrşitul anului), iar promovarea lor de către edituri tinde spre zero.
Mei, pe bune, cartile au murit, ce-o mai frecati la rece ?
Spor la bloging.
Uite un exemplu de creatie literara de calitate, datata aprilie 2011. N-o fi debut, dar e sigur recenta, da?
Eu zic ca problema de o ridici nu e atat a literaturii noastre, cat a editurilor noastre eventual. Iar masura pe care o alegi (tirajul cartilor) e oarecum improprie pentru ceea ce spui ca ceri, adica o literatura fututa bine.
Diana Coman zice să-i citim articolul Curbarea sursei trilematice
Pfff, exemplul: http://abjectu.ro/2011/04/poveste-cu-vorbe-mici-poveste-pentru-manoleasca/
Diana Coman zice să-i citim articolul Curbarea sursei trilematice
Diana, tiraje mici pentru scriitori consacraţi > tiraje şi mai mici, sau deloc, pentru ăia care au ceva în ei şi ar dori să pătrundă în literatura noastră nefutută. Un procent de toată jena (un 10%) din vînzările celor 100 de exemplare tipărite cu generozitate de editor. Eventual să-l promoveze şi familia pe banii ei, noi l-am publicat pe tîrtan. Filip Florian e un caz fericit de scriitor care a ajuns să trăiască din cărţile scrise, asta după ce şi-a pus la bătaie moştenirea pentru a avea timp să scrie „Degete mici”. S-ar putea, totuşi, să se mai schimbe situaţia odată cu popularizarea platformelor electronice de citire a cărţilor, cînd editurile vor trebui să-şi regîndească afacerile. O chestiune de 2-3 ani pînă la urmă. O să citesc cu atenţie exemplul tău.
Pai tocmai, ce spui tu se muleaza de altfel perfect pe ce ziceam mai sus, ca editurile sunt irelevante in fapt pentru literatura romana. Imi pare ca acolo e chestiunea pe care o pui in discutie (ori cel putin cea pe care nu suntem de acord). Tu zici ca literatura romana = ce scot editurile romanesti. Eu zic ca-i fals, ce scot diverse edituri e doar o parte din literatura romana actuala. Si n-am date sa spun cat anume, dar nu-mi pare, cinstit vorbind, partea cea mai importanta, mai ales pe considerentul de calitate literara. Exista net, exista print-on-demand etc. Si zic ca faptul ca exista e suficient ca sa nu mai aiba scapare editurile in fapt.
Diana Coman zice să-i citim articolul Curbarea sursei trilematice
Din păcate, momentan editurile impun ce se citeşte şi ce nu. Cărţi cu vampiri (seria Amurg, Jurnalele Vampirilor, True Blood, etc.). Traduceri peste traduceri.
ai toate argumentele sa critici literatura romana, din pacate uiti sa le etalezi aici… e posibil ca a tot critica literatura romana sa fie la fel de plictisitor sau chiar mai plictisitor decat literatura insasi…
totusi, eu cred ca, dupa esecul numit “generatia 2000″, apar acum scriitori care au ceva de spus; si mai cred ca si din generatiile ceva mai vechi s-au distilat cateva prezente care intregesc tabloul; pana la urma problema nu sta doar in calitatea scriitorilor (peste tot in lume majoritatea e mediocra, numai ca mediocritatile lor sunt peste mediocritatile noastre), cat in motivarea de a scrie mai multi si mai bine ( si astia mananca, zau) si in intrarea intr-un context capitalist a tot ce inseamna piata literara : selectie, editare, si mai ales marketare cu tot ce inseamna canale de distributie, semnale, campanii de promovare, etc.
PS : cat timp exista inca in Romania constructii comuniste de tipul USR, nu stiu daca putem vorbi de piete literare
stefan zice să-i citim articolul 30.12.2011