Armaghedonul lui Vonnegut

Titlu: Retrospectivă asupra Armaghedonului ★★★★★★

Autor: Kurt Vonnegut

Editura: Humanitas 2010

Traducere şi note: Laura Sandu

Colecţie: în afara colecţiilor

Nr. de pagini: 248

Preţ: dulceag

Vonnegut a fost puţin dus, dar într-o direcţie bună a drumului. Cele douăsprezece povestiri tratează tema războiului, din punctul de vedere al unui fost deţinut de război, care şi-a petrecut anul 1945 dezgropînd resturi umane de sub mormanele de moloz ale oraşului german Dresda. Chiar dacă temele poveştilor nu rămîn în acelaşi punct al istoriei, ochiul critic ducînd cititorul în trecut şi viitor cu mare lejeritate, Vonnegut mai mereu se întoarce către acele luni petrecute în captivitate. Presupun că au fost pentru el traumatizante.

Delicioasă este cuvîntarea care inaugurează volumul, pe care autorul n-a mai apucat s-o rostească în faţa publicului, murind cu cîteva zile înainte. N-o să stau să despic firul în patru pe tema acestei cărţi. Merită citită. Recunosc că pînă la acest volum nu citisem nimic de Vonnegut, chiar dacă Abatorul cinci m-a tentat de cîteva ori. De fiecare dată a intervenit altă carte şi, na, aşa mai departe.

De unde-mi vin ideile? Aşa aţi fi putut să-l întrebaţi şi pe Beethoven. Se prostea şi el prin Germania ca toţi ceilalţi, şi deodată a început să scoată o chestie din el. Era muzică. La fel şi eu, mă prosteam ca toţi ceilalţi prin Indiana, şi deodată am început să scot chestii din mine. Era scîrba de civilizaţie.

Kurt Vonnegut

În războaiele lui Vonnegut nu există învingători sau înfrînţi. Doar supravieţuitori.