Cu bacul pe Dunăre-n sus

M-am uitat aseară la emisiunea lui Gâdea, în care au fost invitaţi în platou patru elevi ce au obţinut rezultate excelente la bacalaureat. Erau fireşti, vii, inteligenţi, aveau un optimism nesimulat. Mi-am amintit de perioada în care eram şi eu la fel ca ei. Ba chiar erau ironici la adresa celor care sînt azi la guvernare. Toţi patru au declarat că după teminarea studiilor nu vor alege să plece definitiv din România. Tare aş vrea ca asta să se şi întîmple. Şi nu doar din pur altruism să facă asta, ci pentru că vor găsi aici o anumită doză de confort, ceea ce lipseşte aproape cu desăvîrşire în momentul de faţă în România.

E nedrept pentru societate ca după mulţi ani în care a susţinut educarea tinerilor săi, aceştia aleg să plece în alte ţări, lăsînd în urmă goluri care sînt acoperite din ce în ce mai greu. Pe de altă parte, e bine să nu ignorăm nici sumele care sînt investite în educaţie. Cînd România investeşte anual de aproape şapte ori mai puţin decît Polonia (nu intrăm în comparaţii cu Germania, Franţa sau alte state care nu-s de nasul nostru) pe educaţia unui elev, atunci să nu ne mirăm că rezultatele sînt astea. Şi care puteau să fie mult mai slabe dacă în toate judeţele s-ar fi folosit aceleaşi modalităţi de supraveghere.

Ochiurile năvodului sînt prea largi, în care doar peştişorii mai zdraveni reuşesc să rămînă, precum cei patru elevi din emisiunea lui Gâdea. Plevuşca, adică vreo 60% din tinerii absolvenţi, rămîn în balta mediocrităţii. Dar şi pentru ăştia există o speranţă. Îşi vor lua bacalaureatul la un moment dat, vor umple primăriile, consiliile locale, judeţene, administraţiile fiscale sau nefiscale, Parlamentul, guvernul. Şi, într-un final, vor face pui la Palatul Cotroceni. Circuitul firesc al tîmpiţilor în societate. Iar cei care chiar au muncit onest pentru a obţine rezultate, vor pleca cu bacul pe Dunăre-n sus.

 

httpv://www.youtube.com/watch?v=V5gKPVJP3PQ&feature=player_embedded

 

sursa foto: gandul.info

 

Comments

comments

2 Comments

  1. E adevarat ca nu se investesc bani in educatie (aici cea mai mare probleme fiind salariile profesorilor) dar nici elevii nu s-au deranjat sa invete ceva.

    Sa fim seriosi. Pe vremea cand am dat noi BAC-ul exista de exemplu proba orala la romana pe care o dadeai cu comisie si primeai un subiect din cele 51 posibile. Acum mergeai la scoala si te intalneai cu profa de romana care te punea sa citesti un text si sa-ti spui parerea despre el. Ce examen e asta ? Nici asa nu au fost in stare sa-l treaca.

  2. Eu am făcut parte din generaţia 5+2. Două „orale” plus cinci probe scrise. Tot generaţie de sacrificiu, primul an în care s-a dat aşa ceva. Atunci se învăţa de frică şi de ruşinea pe care le-ai fi făcut-o părinţilor.

    Ăştia de acum nu s-au deranjat să înveţe pentru că ştiau din practică faptul că o să treacă uşor. Coae, o să ne descurcăm noi! Profesorii sînt demotivaţi (ăia cărora încă le vine bine să stea pe fund să aştepte vreo mărire), iar cei mai buni au zburat deja prin alte părţi mai călduţe sau la pensie. Să fim serioşi, cine se mai face profesor în ziua de azi?

    Dar să zici că dai 50 de dolari pe lună pentru educaţia unui tînăr, iar apoi să te şi plîngi din chestia asta? Să zicem săru’ mîna că mai scoatem şi ceva bun de aici. O să ne mîndrim cu cei buni atunci cînd o să facă ceva de remarcat prin străinătăţuri. Aici oricum n-ar avea loc.

Comments are closed.