Cîteva gînduri despre insalubritatea Ministerului Sănătăţii

De cele mai multe ori e bine să stai să aştepţi puţin. Se mai decantează ideile, informaţiile. Am stat şi am îndurat ştirile despre spitalele închise în ultima săptămînă, bebeluşi evacuaţi în prima zi de viaţă, oameni muribunzi aruncaţi pe caldarîmul staţiei de autobuz. Ce sîntem noi aici, firmă de transport? Poate de pompe funebre, dar nici aia n-ar avea succes, că amărîţii ăştia nici n-ar putea să-şi plătească un coşciug din pal. De îngropăciune nu mai pomenim, iar gazul e cam scump pentru incinerare. Hai să bag nişte buline.

  • Eu locuiesc în Braşov. Oare să stau liniştit că în Codlea şi Săcele s-au desfiinţat spitalele, iar toţi bolnavii vor fi de acum încolo trataţi şi spitalizaţi în Braşov? Oare braşovenii care vor avea nevoie, la un anumit moment, de serviciile Spitalului Judeţean din Braşov vor beneficia de servicii mai bune în condiţiile date? Fac doar un simplu calcul: spitale mai puţine, acelaşi număr de bolnavi. Că nu mă aştept ca prin desfiinţarea spitalelor să se desfiinţeze şi bolnavii. Bine, vor muri mai mulţi din cauza distanţelor pe care le vor parcurge ambulanţele, dar nu toţi. Şi atunci de ce să nu mă aştept la o suprapopulare a bătrînului spital judeţean? Să stau liniştit?

 

 

  • Bineînţeles că nu se mai poate continua aşa. Că o schimbare trebuie făcută în sistemul sanitar, ca de altfel în cam toate sistemele vitale ale României, începînd cu cel sanitar şi cel educaţional. Dar reformă nu se numeşte a desfiinţa singurul spital care deserveşte un oraş de 25-30 de mii de locuitori plus alte cîteva comune din împrejurimi. Sau am nevoie de nişte stimulente politice, poate aşa voi avea o altă opinie. Şi cred că destinul unui spital trebuie decis de comunitatea care beneficiază de serviciile acestuia, în acest caz primăriile şi consiliile judeţene, nu de un aiurit de la centru care n-a trecut în viaţa lui prin oraşele afectate, iar atunci cînd sînt probleme se ascunde în spatele imaginii lui Raed Arafat. Eftimie pune corect problema spitalelor din oraşele mici. Dar, ca în cazul tuturor „reformelor” Băsescu, prostia, incompetenţa şi corupţia sînt prea mari pentru a face ceva, orice, în mod eficient. Mai răi decît ăştia care ne conduc acum nu cred că vom mai găsi mult timp de acum încolo. Asta dacă, bineînţeles, ne vom trezi la timp.

 

Toţi vom fi afectaţi de aceste închideri de spitale, indiferent dacă locuim în Bucureşti, Braşov, Iaşi sau Constanţa, chiar dacă recunoaştem sau nu, aşa cum face blogărul-siringă Zoso. Ne retragem între pereţii protectori ai locuinţelor călduroase şi nu mai dorim să avem contacte cu societatea colţuroasă, sperînd că nu vom fi afectaţi de ea, după cum scrie Vintilă Mihăilescu în ultimul număr din Dilema Veche, comentînd recentul raport al ICCV asupra calităţii vieţii din România în 2010:

Totul este perceput ca fiind din ce în ce mai bine acasă, comparativ cu o lume înconjurătoare din ce în ce mai rea. Altfel spus: între putere şi populaţie s-a format o prăpastie, deziluzia faţă de viaţa socială devenind respingere a societăţii – şi, la limită, fugă din societate. Spaţiul domestic pare să devină astfel din nou zona predilectă de refugiu, eventual de „rezistenţă” şi, adesea, de împlinire şi rost. Complementar, societatea îşi pierde tot mai mult sensul – ceea ce este mult mai grav decît pierderea banilor, care, în principiu, poate fi remediată în cîţiva ani.

Şi ne înşelăm singuri acţionînd astfel.

 

Comments

comments

5 Comments

  1. Sincera sa fu , n-am inteles niciodata de ce ne uram atat de tare incat ne omaram cu zile ? Sanatatea este cel mai important bun omenesc si cam peste tot ( nu numai in Romania) ne cam batem joc de ea . Probabil pentru ca un bolnav nu este profitabil – un fel de a spune , nu vorbesc aici de milioanele castigate din medicamente inutile si imposibil de oprit. Dar un bolnav in spital nu aduce profit , din contra, consuma , de ce ne-am interesa de confortul si conditiile inconjuratoare . Suntem deja prea multi in definitiv …

  2. Problema cu care ne confruntăm acum doar “unii” şi cu care ne vom cofrunta cu toţii peste 5 ani e că nu se face niciun fel de reformă în sistem, doar se mimează, la fel ca la uzine, când au confundat expresiile de tipul “restructurare” sau “reorganizare” cu ceva util. Tot faliment a ieşti din ele şi, ca braşovean, ştii foarte bine la ce mă refer.

Comments are closed.