Blogul: de ce?

Cică leapşă. Cătălin, pe care nu l-am mai văzut la faţă de cînd s-o dedicat total teatrului (bravo lui), mi-a dat şi mie o leapşă despre blog. Şi m-am gîndit să răspund. Aşa că:

 

1. Când ai început să scrii online?

 

Primul post l-am scris, în joacă, pe 29 septembrie 2008. După cum mărturiseam atunci, nu m-aş fi aşteptat să dureze atît de mult aventura asta, cunoscîndu-mă nestatornic şi capricios.

 

2. Ce te motivează să scrii pe blog?

 

A scrie pe blog a fost iniţial un exerciţiu. Şi constat că motivaţia asta încă s-a păstrat într-o mare măsură.

 

3. Cum reacţionezi la comentarii negative?

 

Muşc din masă, fac spume la gură, rup cămeşa de pe mine. În realitate m-am confruntat rar cu asemenea situaţii. Cred că doar Zoso a picat pe aici de cîteva ori să arunce petarde, dar s-a cărat precum ultraşu’ controlat cu pasiune la fotoreceptori.

 

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit?

 

Cum spuneam la punctul doi, ideea iniţială a fost un fel de practică. Nu mai scrisesem de foarte multă vreme şi voiam să revin la obiceiurile sănătoase din urmă cu ceva ani.

 

5. Ce fel de linkuri ţii în blogroll?

 

Prieteni şi cei care îmi lovesc punctele sensibile prin ceea ce scriu.

 

 

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

 

Am devenit mai analitic, mai aşezat, în abordarea unor situaţii. De fiecare dată cînd mi se întîmplă ceva, mă gîndesc dacă ar ieşi un articol bun pentru blog. Multe pică la montaj pentru că nu consider că orice prostie i-ar interesa pe cei doi inşi care citesc aberaţiile de aici.

 

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blogul tău?

 

Absolut nici una.

 

8. Cât despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

 

Numa’ bine. Vă salut.

 

Lepşăloaica pleacă la Karla şi Black Leviathan, doi români care prizează zilnic alte înălţimi decît cele autohtone.

 

Comments

comments

2 Comments

Comments are closed.