Anul ăsta am făcut şi eu un efort, cumpărînd mărţişoare tuturor prezenţelor feminine din apropierea mea. Noroc că nu-s multe. Nu-s un bărbat înclinat spre gesturi pline de galanterie. Pînă de curînd fentam cu măiestrie sărbătorile lui martie. Cred că mi se trage din primii ani de viaţă.
Ţin minte că pe la 7-8 ani am băgat mîna în borcanul cu bani, cu gîndul să cumpăr ceva frumos pentru mama. Şi m-am dus ţintă la magazinul cu vaze şi figurine din porţelan. Mama era pe vremea aia pasionată de cristaluri şi obiecte din porţelan. Şi am intrat hotărît în magazin. Şi m-am uitat în stînga, apoi în dreapta. Apoi iar în stînga, şi iar în dreapta. Vaze, vaze, peşti, balerina. Ştiţi balerina aia cu braţele deschise şi cu sînii la vedere! Nu arăta rău, dar era deja în vitrina mamii. Am trecut mai departe, la pelicani, cuci şi alte păsări. Şi am stat pe acolo vreo jumătate de oră fără să cumpăr nimic. Am mai ieşit pe afară, că deja mă luase cu ameţeli. La un moment dat, o babă a venit să-mi dea cu oţet pe la tîmple, aşa de palid eram. Pînă la urmă am reintrat în magazinul cu cioburi, am ales o lebădă, parcă, de o urîţenie aproape perfectă. Tanti vînzătoare, în halat albastru proletar, mi-a împachetat-o într-o hîrtie de parizer şi mi-a îndesat-o sub braţ. Am plecat acasă şi am ascuns-o sub pat. Era doar 7 martie. Abia a doua zi urma să eliberez cadoul superb către biata mamă. Şi l-am eliberat… Am uitat să spun că a costat şi o bască de bani. Cam o sută şi ceva de lei… în anul 1987. Mama n-a fost prea încîntată de cadou. N-a zis nimic care să mă ofenseze. A luat păsărelul şi l-a plasat pe servanta din sufragerie. A stat acolo cîteva zile. Apoi a început să zboare prin alte locuri mai obscure. Pînă a ajuns într-un colţ neluminat, rămînînd acolo o lungă perioadă de timp. Mai dădeam peste barza aia din cînd în cînd. Era urîtă cu draci. Nu-mi imaginam cum putusem să cumpăr aşa ceva.
Fiind un psiholog amator, am ajuns la concluzia că aventura asta mi-a cam pus capac în legătură cu alegerea cadourilor. Uitîndu-mă în urmă, îmi dau seama că alegerile mele ulterioare n-au fost mai inspirate. Aproape întotdeauna am dat buză cînd venea vorba despre alegerea vreunui cadou doar de capul meu.
De ceva timp mi-am spus că trebuie să mă tratez. Şi m-am întors către lucrurile simple. Anul ăsta m-am aruncat la nişte mărţişoare micuţe şi simple. Fără înflorituri şi alte complicaţii. Fără lebede şi alte păsărele.
Dar pentru doamnele şi domnişoarele blogolumii trimit mărţişorul de mai jos.
Doar am zis că încerc să mă tratez!
Dorel (1)
Iulian (1)
Jocuri (1)
Kaz (1)
Intentia conteaza! Eu, pe la 7-8 ani, am spart un bibelou imens, bineinteles, o balerina, primit de mama cadou de 8 martie. M-am panicat si l-am aruncat la gunoi, panicandu-ma si mai tare la vederea bucatelelor imprastiate pe covor! Atunci am primit prima si singura palma de la ea…
Se spune ca din greseli inveti
.-= Madelaine´s last blog ..Conversatie cu mine la 13 ani =-.
Prin comparaţie mie mi s-a spus că sunt un expert al cadourilor. Dacă ai nevoie vreodată de expertiza mea, sună-mă.
.-= ionutu´s last blog ..PrinBrasov.com acum şi On-Air =-.
Madelaine,
să vezi cum e să spargi abajurul de la lustră şi să-l lipeşti cu scoci bucată cu bucată, astfel încît ai tăi să nu observe decît peste un an.
.-= ionutu´s last blog ..PrinBrasov.com acum şi On-Air =-.
Ce ti-e si cu copiii astia
Ai scapat? 
includ aici bibelourile si abajururile, binainteles
Alpha, da’ o chelfaneala n-ai luat ca ai dat atacul la borcan?
.-= Karla´s last blog ..Césars 2010 =-.
HahaHa imi aduc aminte….aceste halate albastre, parca din colectia lui Karl Lagerfeld si mai ales mirosul de naftalina si sapun de la parter!
)
In alta ordine de idei…cu aceeasi ocazie si cam la aceeasi varsta eu mahotaram pt o vaza subtire di cristal! (dani…suntem niste terminati la capitolúl cadouri).
Si mai frumos era cand urcam la etaj, la marochinarie etc. si dadeam de transvestitul ala care avea mereu aceeasi reactie cand ne vedea in grup: “Sheeeeefffffffaaaaa…iar au venit golaniiii!!!!”
.-= black leviathan´s last blog ..Inger =-.
La mine explicatia e mai simpla: zgarcenia. Tot din copilarie mi se trage. Pe atunci nu aveam bani si sufeream pentru orice cheltuiala care nu-mi aducea un beneficiu direct.
Dar in ultimii ani ma tot lupt cu ea si incerc sa fiu generos in astfel de ocazii si sa daruiesc cu placere.
.-= Catalin´s last blog ..Adevarul cumplit despre baietii cuminti =-.
Eu le am cu cadourile, da’ numai cand vreau. De obicei nu vreau. Sunt anumite situatii in care insa nu m-as baga sa cumpar ceva fara sfat. Bibelouri – clar!
Eu nici macar pantofi pentru mine nu cumpar singur. Nu c-as cumpara des, am 2-3 perechi cu adevarat aratoase, si-s toate cumparate cu sfatul unei prietene care-a fost model.
Ideea e ca atat pantofii cat si bibelourile le luam exclusiv pentru fomei. Pentru noi barbatii nu-nseamna nimic. Si-atunci nu-i firesc sa le cerem tot lor parerea?
.-= zamo.ca´s last blog ..roblogfest – de ce nu =-.
Madelaine, balerina aia era piesa de rezistenţă în orice vitrină.
Ionuţu, s-a notat
Karla, păi dacă o şi luam, îţi dai seama ce distrus ajungeam acum?
black, l-am mai văzut / am mai văzut-o (nici nu ştiu cum să-i zic) pe Adi de curînd pe stradă. A cam îmbătrînit. Dar nici noi nu mai sîntem golani de şcoală generală.
Cătălin, aş vrea şi eu un Citroen nou. Ce zici? Dau un vot la blogfest
Zamo, mno! N-avem toţi “pretene” ex-modele cu care să ne consultăm. Tu eşti un fericit, cred
@ Ionutu: am uitat sa mentionez ca si eu vroiam sa lipesc balerina respectiva; insa, fiind prea panicata, am aruncat-o in ultima instanta la cos
)
Oricum, f tare!
.-= Madelaine´s last blog ..Conversatie cu mine la 13 ani =-.
Wow, mai bine tratez cu Boghi, ca el mi-a cerut o bere.
.-= Catalin´s last blog ..Adevarul cumplit despre baietii cuminti =-.