În prima zi de plajă am găsit un nene tolănit la soare pe nişte stînci destul de neprietenoase cu piciorul dezgolit. Aici nenea tocmai dispăruse în apa limpede a Mării Ionice. A rămas în urmă doar umbrela pleoştită, stoarsă de soare.
*****
Spuneam de apă. Asta arăta cam aşa.
*****
Şi aşa a rămas aproape toată perioada. Curios e că spre sud, cum te apropii de Santa Maria di Leuca, unde Ionica se sărută cu Adriatica, apa devine mai tulbure.
La o îngheţată.
*****
Şi vă mai las o imagine. Le Quattro Colonne din Santa Maria al Bagno.
Un turn de apărare construit în secolul XVII, parţial distrus după ceva timp de la construire. Au rămas cele patru turnuri, devenite un simbol al micului orăşel de pescari, atent întreţinute de-a lungul timpului. La baza lor funcţionează acum un hotel şi un restaurant, construite în era postbelică.
Deocamdată atît…





Dupa ce anul asta l-am dus pe Mateiul nostru cel mic la Mangalia, ne-am hotarat. La anul Croatia sau Bulgaria scrie pe noi. A fost prea scary ca sa mai mergem si la anul!
artistu zice să-i citim articolul L-am omorat pe Ceausescu- ca sa-l slavim pe Che Guevara
Aha, pricep…
Ati fost la capatul cizmei, nu la capatul pamântului… si era buna inghetata?
Karla zice să-i citim articolul O gradina moderna
Artistu, vacanţa la marea noastră e o idee tîmpită. E o cauză pierdută.
Karla, dar acolo se termină pamîntul. Santa Maria di Leuca de finibus terrae
Artistule, foarte recomand Croatia. Este curata si linistita, ideala si pentru voi cu gaga ala micu.
Cutu’ Alpha, misto de tot locatia. Mi-e dor de marea aia curata si de stanci. Nu imi plac plajele de nisip
dojo zice să-i citim articolul Cum te ingrijesti
Ah, non, protestez. Pamântul se termina in Bretagne, in Finistère. Finis Terra
Karla zice să-i citim articolul O gradina moderna
Pingback: Da, am revenit… | alphablog.ro