alphablog.ro

- Dar ce mai faci, măi Romică?

- Iote bine. Mă duc pînă la mall să-mi iau ceva de la mec.

Romică e trecut puţin de 50 de ani. Abia de mai are ceva dinţi în gură, iar ăia care se mai ţin de gingia zdenţuită sînt vai mama lor. În schimb e înţolit tineresc, cu blugi strînşi pe fund. Adică pe urma de fund. Vecinii rîd de el, că l-a pierdut la poker. O glumă cu care îl tot necăjesc din copilărie. O curea lucioasă cu cataramă enormă, pe care scrie DG, îl închinge pînă aproape de sufocare. Torsul îi e acoperit de un tricou alb, mulat pe burtica aproape cirotică. Sub bărbie, cîteva pete spălăcite de muştar decorează sinistru textila. Părul ce i-a mai rămas e încleiat de o cantitate enormă de gel. Are freză cu creastă, precum piţiponcii de Dorobanţi.

- Măi Romică, dar ce tot mergi tu la mall? Parcă te-ai trăznit.

- Păi aşa-i modern acum. Uită-te şi tu la hainele astea. Ultimul răcnet. Am dat o grămadă de bani pe ele. Dar ce calitate! Şi ce fin e materialul! De abia simt tricoul ăsta pe mine.

Şi trage de el cu două degete unsuroase încă de gel în semn de preţuire, lăsînd pe albul materialului cîteva ştampile slăninoase.

- Măi Romică, dar tu n-ai vrea să îţi vezi de vîrsta ta? Doar ai vreo cincizeci de ani. Nu mai bine vezi de nepoţi? Am auzit că aia mică a născut a doua oară.

- Ce nepoţi? Să stau la fundul lor şi să nu mai pot face nimic? Lasă-mă cu ameţelile astea. Vreau să trăiesc, să copilăresc încă o vreme, să fiu cul. Apoi mai vedem.

Şi îşi pune peste ochi o pereche de ochelari de soare enormi, acoperindu-i jumătate de faţă. Abia vede, dar nu renunţă la ei. Zice că-i stă bine.

- Cu casa ce ai mai făcut? Ai renovat-o? Ultima dată cînd am venit pe la tine era cam în paragină.

- Ce să renovez! Nu mai fac nimic la ea. Din partea mea să cadă magherniţa. Vînd terenul şi apoi o belferesc pîn’ la o sută de ani.

- Măi Romică, e păcat de Dumnezeu. Casa aia e construită de stră-străbunicu-tău. Nu se mai fac minunăţii de case ca asta în care stai.

- Lasă-mă cu cocioaba asta. O dărîm şi apoi m-am scos. Am unu’ care vrea să tragă un mall pe terenul meu.

- Păi şi ce vrei să faci apoi?

- Cum ce? Să mai copilăresc oleacă. Hai că te-am lăsat, că mă aşteaptă una bună la mec.

Amicul nu-i mai zice nimic. Dau noroc ca în copilărie şi se despart. Din spate îl priveşte pe Romică grăbindu-se către clădirea de sticlă albăstruie. Şchioapătă puţin de piciorul drept, dar se chinuie să-şi ţină mersul şmecheresc. Săracul Romică! Apoi se întoarce şi pleacă în treaba lui, uitîndu-l pe amicul Romică, pe numele său adevărat România. Dar cît de bine i s-a potrivit porecla asta: Romică.

sursa foto