Priveghiul este cel mai tare chef inventat pe lumea asta. Nici că se compară cu un botez sau o nuntă. La botez, copilul e în centrul atenţiei. Şi după ce el este pus la culcare, de preferat cît mai repede, se dansează, mănîncă şi bea pe nesăturate. În centrul atenţiei se află bucatele şi sticlele de pe masă.
Să vă trăiască copchilu’! Ce bună e salata asta de biof!
Nunta are în centrul atenţiei cuplul de miri. Pe ei stau aţintiţi toţi ochii. Şi cînd dispar din peisaj, chiar şi pentru cîteva minute, toată lumea intră în panică. Poate de aia ei umblă mai tot timpul cu vezicile pline. Nici la budă nu pot ajunge.
Trăiască mirii! Să danseze mirii!
Ei, la priveghi e cel mai mişto. Acolo e important să plîngi mult. Chiar dacă nu l-ai cunoscut bine pe mort, dă bine să miorlăi ca o mîţă la ovulaţie. Pentru că nici nu mai e vorba de mort, ci de cît de mult îi impresionezi pe cei din jur prin „suferinţa” ta. Priveghiul este un bun prilej de a-ţi crea o imagine mişto de om sensibil şi cu frica lui Dumniezo. La priveghi trebuie să oftezi cît mai mult, să ai permanent o privire plină de compasiune şi suferinţă, chiar dacă mintea ta gravitează între ce maşină să-mi mai cumpăr în sezonul viitor de primăvară-vară şi oare par destul de afectat(ă) încît să-i impresionez pe toţi. Nu ăla decedat e în centrul atenţiei, pe care-l plîng sincer doar cei care i-au fost cu adevărat aproape, ci suferinzii veniţi la capul mortului pentru un pahar de relevanţă şi o farfurie de atenţie.
Şi ultimele fiţe în domeniu sînt priveghiul media şi priveghiul 2.0.
Ţie cîţi unici ţi-a adus priveghiul de ieri?
Dorel (1)
Iulian (1)
Jocuri (1)
Kaz (1)
Sau mai poti sa te imbeti crunt si sa il intrebi pe ala de langa tine: “Auzi… tu cat pui in plic?”
Bine zici…
unde mai pui bocitoarele specializate de la sate, alea care fac concurs care boceste mai artistic, pe mai multe note si cu mai multa incarcatura emotionala
“Vazusi tzatzo ce frumos boci Tzatza Saveta? ce-o mai jelit de frumooooos…”
Karla zice să-i citim articolul A propos de Turul Frantei
Ăsta din urmă cu “priveghiul 2.0″ dăinuie printe internauţii parcă însetaţi de morţile vedetelor. Cum moare unu/a hâp subiectu şi dezbaterea şi iară au mai dat o lovitură de 17 unici în plus.
Oricum sunt de părere că privechiul este doar partea a doua dintr-un lung proces de impresionare care începe cu înmormântarea unde faptul suprem e să leşini căci atunci obţii toată credibilitatea când Tanti Miriam spune “Ai văst’ că săracu’ Gigi a leşinat… ? Părea afectat, a suferit mult…”.
Pingback: avemblog.net
pe-aici, din cate-am vazut eu, oamenii se dau “demni” si puternici la astfel de ocazii
zamo.ca zice să-i citim articolul Iranul atomic si Diocletian
Da, a murit Madalina… saraca… ce tragedie… ma mir ca nu i-au facut funeralii nationale ca la o sfanta. Toata presa a dat de-o parte subiectul cu inundatiile, l-au lasat pe Boc prin noroi sa stea singur ca prostu’ sa scoata apa cu pompa, au terminat de mancat pomana aviatorilor de la Tuzla si au dat buzna la inmormantarea Madalinei Manole. Apoi au difuzat pe toate posturile de televiziune interviuri, povestiri din turnee, barfe despre fostul sot si cantece mai vechi de-ale cantaretei, ca pe cele mai recente nu le asculta nimeni. La slujba care s-a tinut in aer liber au participat rude, prieteni cunoscuti, fani – iar in coltul opus soborul de preoti si ziaristii, singurii care au avut ceva de castigat la afacerea asta.
Am auzit ca s-ar fi sinucis cu insecticid primit de la o admiratoare. Acum stiu ce sa-i cumpar lu’ nevasta-mea de ziua ei.
0gar, dacă sînteţi agricultori eu zic că o să fie mulţumită de cadou. La cîţi saci te-ai gîndit?