alphablog.ro

Ce eşti, băi, aşa crizat?

E criză şi aproape că nu mai sîntem în stare să vedem altceva. Toţi sar cu propuneri miraculoase. Tăiem tot sau doar din părţi. Din părţile esenţiale. Nu mai sînt bani şi maţele ghiorţăie pe ritmuri orientale. Se cîntă Deşteaptă-te, române! varianta manelară şi stomăcelele goale se bîţîie lasciv. Sînt român, ce maţu’ meu! Şi chiar dacă-s flămînd şi umilit, da’ nu-s, sînt mîndru că-s român. Îmi desfac o bere, parcă mă simt mai bine. Mă uit la munţi, mă uit la ape, mă uit la mănăstirile bucovinene şi îmi zic uau, ce ţară faină. Şi cu o lacrimă mijită în colţul ochiului, îmi trag mucul obraznic în nas, şi îmi spun plin de mîndrie „asta înseamnă PATRIE”. Şi apoi mă pun să plîng de fericire că m-a născut mama român.

Pe dracu! Doar glumeam. Hai să spun unde vreau eu să ajung. Ca toţi blogării, asta presupunînd că eu aş fi unul, şi eu pot să zic că le ştiu pe toate. Adică poţi să vii să mă întrebi băi, care e treaba cu fuziunea nucleară. Şi eu, ca un blogăr autentic aş putea să-ţi spun că treaba cu fuziunea nucleară e cam de porc. Că-i periculoasă şi eu n-aş lăsa-o la îndemîna copiilor. Poate o bagă în gură şi iese nasol. Şi cum pagina asta a mea se numeşte alphaBLOG, e destul de clar că aţi nimerit pe un blog. Iar personalitatea remarcabilă care o întreţine, adică ilustra mea persoană, este un blogăr. Şi mă pricep la orice, inclusiv la economie. Şi asta nu de ieri sau alaltăieri, ci chiar din copilărie. Că-mi spunea mie mama că-s chibzuit şi nu îmi cheltuiesc alocaţia pe prostii. Ştiu să fiu econom. Aşa am decoperit că-s tare la economie. Bineînţeles că de atunci am tot evoluat şi am devenit un Hagi al economiei. Văcăroiu, cînd a spus treaba asta, de fapt m-a copiat cu nesimţire. I-o băgasem eu cînd a venit odată în vizită oficială la şcoala unde învăţam pe atunci. Adică învăţam profesorii cum stă treaba în meseria lor. Doar v-am spus că-s meseriaş cam în orice. Deci şi în învăţămînt.

Dar să revin la economie, că de la ea m-am stîrnit. Am stabilit că-s Hagi al economiei, aşa că vă rog să vă benoclaţi bine la ce voi scrie aici. Timpul meu e important şi nu mai scriu încă o dată. Tot văd o grămadă de competenţi cum vin ei şi oferă soluţii. Ba că pibu’ e în scădere şi trebuie revigorat. Ba că trebuie reduse cheltuielile bugetare. Baliverne. Soluţia-i simplă. Ce faci cînd rămîi fără bani? Păi român fiind, schimbi nişte euro. Şi pentru ce e utilă rezerva BNR? Ce-l tot ţinem pe Isărescu pe post de cloşcă la puii de aur? Iei de acolo nişte miliarde de euro şi pac, treaba-i ca şi rezolvată. Le distribui unde trebuie şi ai scăpat de criză. Cît de idiot poţi fi să stai nemîncat cînd ai dosiţi prin casă teancuri de euroi. Şi hai să zicem, prin absurd, că nici soluţia asta n-ar fi de ajuns. Deşi mă îndoiesc. Eu nu dau niciodată greş în treburi de genul ăsta. Ce faci cînd rămîi şi fără banii puşi la ciorap? Munceşti? Prost să fii! NU. Îi faci! Pur şi simplu. Ţi-i tipăreşti, că d-aia ai monedă proprie, şi îţi plăteşti datoriile. Problem solved.

Dar să zicem că nici aşa nu ieşi din criză, chiar dacă şansele sînt infime. Mă rog, au mai fost cazuri de ţări care au uitat să deconecteze tiparniţa şi au scos bani în prostie de n-au mai avut nevoie. Dar să ducem, totuşi, demonstraţia pînă la capăt. Ce faci atunci? Ei, atunci e clar că sursa răului nu-i la tine. Doar ai făcut tot ce se putea ca să rezolvi buba. Atunci nu poţi decît să stai şi să aştepţi ca şi vecinii tăi să iasă din impas. În mod evident criza e la un nivel mai înalt. Dar eu garantez că n-are cum să nu iasă bine după aplicarea primei măsuri anticriză ce am propus-o mai sus.

Data viitoare vă zic cum m-am gîndit eu că trebuie să facem autostrăzi. Cum, nu v-am zis? Sînt expert şi în domeniul ăsta. Ar trebui să fiu clonat. Hehehehe!

*sursa foto