alphablog.ro

Întors de mai puţin de 12 ore în ţară, am dormit ca un căţel care a alergat timp de două săptămîni fără oprire. E puţin ciudat să revii în ţară după ce ai fost rupt de orice informaţie importantă de aici. Fără internet, am avut un netbook cu mine dar l-am ţinut mai mult de decor, pentru a-l umple de poze, şi fără telefon. Da, mai ales fără telefon. Asta ar mai trebui s-o încerc mai des. Nici nu mai ştiu ce sonerie mai am, aşa de mult m-am dezobişnuit. Şi n-am fost plecat într-o pădure pustie, fără apă şi electricitate. Mă rog, apa n-avea ea presiunea prea mare, dar am avut la îndemînă apa de mare sărată. Atît de sărată încît pielea ţi se strîngea precum o smochină uscată, după cinci minute de stat la soare.

Salento iulie – august 2010. Nu-i o destinaţie prea obişnuită nici măcar pentru italienii mai din nord. De obicei, turiştii care preferă să vină în acest mic capăt de lume sînt italienii plecaţi de aici în căutarea unui trai mai bun. Iar în luna august revin acasă pentru o gură de relaxare sudistă. Relaxarea salentină este cu adevărat desăvîrşită. Începînd cu modul de a conduce pe străzi şi terminînd cu cel de a mînca, incluzînd în meniu şi modul lor de a munci. Prima dată cînd am ajuns aici nu ştiam ce să fac. Să mă enervez de tot ce mă înconjoară sau să mă las purtat de valurile calde ale acestui pămînt roşu. Pămînturile sînt roşii pur şi simplu, fiind umbrit de mulţi, foarte mulţi măslini. De altfel, aici măslinul este şi un copac de decor. Parcurile puţine pe care le-am întîlnit sînt brăzdate de măslini plantaţi cu rigla. După două zile de bătut străzile şi localităţile de aici am înţeles că Salento (Salentu în dialectul local, un fel de hîrîială guturală) este un loc de iubit aşa cum e sau de urît cu tot sufletul. La orice pas simţi istoria care pică pe tine. Clădiri vechi, bine întreţinute sau în curs de renovare, sînt la orice colţ. În Nardo, orăşelul în care am avut cartierul general, centrul istoric se află într-un amplu proces de renovare. Şi chiar au ce să renoveze. La fiecare colţ de străduţă ţi se dezvăluie cîte o biserică sau catedrală. Am făcut o plimbare de vreo două ore într-o vineri dimineaţă, aproape consumînd bateriile aparatului foto.

*****

*****

*****

*****