Golurile noastre toate…

Prin ultimele luni ale liceului gaşca s-a strîns, într-o seară de primăvară, la o vizionare fotbalistică. Dacă nu mă înşel, juca Steaua împotriva Universităţii Craiova. Era perioada de apus a marii echipe din Ghencea, care cîştiga nenumărate titluri la rînd, cu Lăcătuş unicul căpitan. Şaptele etern al Stelei. Şi cum stăteam noi relaxaţi, prizînd cîte un pahar de bere la halbă întemniţată într-un pet de plastic reciclat, Steaua marchează un gol. Bucurie în cameră. Apoi ne relaxăm. Tocmai bine, că ai noştri mai punctează o dată. Atunci sare şi mai tare unul dintre noi, proaspăt introdus în gaşca microbistă, strigînd “Goooool. Daaaaaaaaaaa. Acum avem 4 puncte, nu?“. Am rîs de el o seară întreagă şi încă un trimestru după aceea. Săracul, nu ştia mare lucru despre fotbal. Nici nu lovea mingea cu prea mult har în curtea şcolii. Era băiat de treabă, dar antitalent la orice sport pe care îl încercam după ore. El era mai mult cu fetele, fiind un Casanova de liceu apreciat. Acolo ne dădea lecţii. Dar asta e altă poveste.

Continuarea aici.