Dor de sportul scris

De-a lungul timpului am tot criticat rapănul existent, şi din ce în ce mai gros, pe obrazul presei sportive din România. Chiar mi s-a întîmplat ca săptămîni întregi să nu-mi mai trec ochii peste nici o ştire sportivă fabricată în România. Singurele mele legături cu sportul fiind miuţele săptămînale programate şi cele două canale Eurosport. Şi de fiecare dată cînd revin la canalele sportive româneşti, după perioade mai scurte sau mai lungi de izolare, mă izbeşte o senzaţie de greaţă. Îl văd pe Mitică, cel care poate fi supranumit deja Nemuritorul. S-ar putea lua de mînă cu Mircică Sandu. Eu îi suspectez că ăştia doi că au făcut un pariu: care rezistă mai mult în jilţ. Îi şi văd pe amîndoi, peste 10 – 20 de ani, tîrîndu-se către birourile superdotate, purtînd aceleaşi funcţii pe umeri. Dar nu despre caricaturile astea vreau să scriu eu aici.

În seara asta am savurat meciul FC Barcelona – Arsenal Londra. Am savurat un Messi sublim, în rolul unui final de capitol sportiv. Doar de capitol, pentru că romanul echipei catalane continuă. Eu presimt o reeditare a finalei UCL din 2009, cu un ManU fără reţineri de această dată. Şi mă gîndeam că seceta aceasta a presei sportive din România vine cu un alt nejuns. Literatura de profil este aproape inexistentă. Ne delectăm cu scrierile maestrului Ioan Chirilă, aşteptînd cu nerăbdare un nou volum reeditat de GSP. Cel puţin eu sînt nerăbdător să cumpăr un nou volum. Oricare ar fi el. Le recitesc cu cea mai mare plăcere oricînd. Dar pe lîngă, această ramură a literaturii este inexistentă pentru cititori. Eu n-o simt pe nicăieri. Şi mă întreb: să fi dispărut farmecul sportului, încît să nu mai poată fi extrasă nici măcar o poveste demnă de pus între coperţile unei cărţi? Să ne intereseze doar declaraţiile pompoase ale eroilor moderni, Borcea şi Becali? Are cineva poftă să citească una bucată de literatură sportivă bună? Sau poate doar eu am păsărele la bibilică şi pe nimeni nu mai interesează scrieri de acest gen?

Sînt cîteva nedumeriri născute în pragul nopţii. O noapte care a fost martoră la victoria categorică  (4-1) a Barcelonei în faţa echipei londoneze Arsenal.

Posted in Cărţile mele, Personale and tagged , , . Bookmark the permalink. RSS feed for this post. Leave a trackback.

9 Responses to Dor de sportul scris

  1. Pingback: Tweets that mention alphablog.ro » Blog Archive » Dor de sportul scris -- Topsy.com

  2. Ai mare dreptate. Eu din pacate nu am alte surse de sport romanesc in afara de prosport si gsp online. Si sunt nevoit sa ma complac in articole catastrofale, “cica de actualitate sportiva” dar care sunt mult mai demne de un ziar gen cancan decat de un jurnal sportiv. Problema este ca in Romania fara articole despre Becali se pare ca nu se face tiraj. Ce ne spune treaba asta? O spuneam si in alt blog cu ceva timp in urma. Trebuie sa acceptam ca tara asta este condusa de majoritate. Si majoritatea este plebea. Atata timp cat jurnalistii nu realizeaza ca au o anumita responsabilitate culturala fata de noi si nu renunta la ideea de a castiga bani in orice caz, ramanem la status quo si ne ofticam in continuare!
    .-= black leviathan´s last blog ..Upanishad 0,3 =-.

  3. Black, eu totuşi cred că se poate face audienţă şi altfel. Dar vorbesc din poziţia cititorului care ştie, într-o anumită măsură, cu ce se mănîncă treaba asta numită presă. Şi poate că nu-s mulţi ca mine.

  4. RiviOnze says:

    sa inteleg ca ai incredere ca Manchester ar face o altfel de figura in eventualitatea unei reeditari a finalei de anu trecut?
    .-= RiviOnze´s last blog ..Transfer: Parvulescu in Bundesliga =-.

  5. RiviOnze, sper să văd o finală altfel. Una cu goluri de ambele părţi… şi cu altă învingătoare :)

  6. Alpha, nu ma satisface raspunsul tau! Ecuatia e simpla. Ziarele nu se autofinanteaza fara reclame. Firmele care vor sa faca reclama in ziar isi aleg ziarul cu vanzarea cea mai mare. Deci…ziarul care renunta la “becalisme” in detrimentul tirajului nu face fata. Este trist dar adevarat. Nu avem voie sa ne bazam pe o informatie curata si adevarata decat pana la un moment dat. Putine sunt ziarele care au curajul sa calce pe picior de exemplu o firma care face reclama. Un mic exemplu ca este vorba un fenomen international: cam al doilea ziar din Germania ca numar de tiraj, Frankfurter Rundschau a indraznit sa se ia de Firma Aldi cum ca plateste salariatilor o leafa de doi bani. Firma Aldi a refuzat dupa acest articol sa mai faca reclama in ziar, actiune prin care ziarul a primit cateva milioane de euro mai putine pe luna si a ajuns intrun asemenea impas financiar incat a dat inapoi si s-a scuzat.
    Ce invatam din treaba asta? Daca vrei sa faci jurnalistica adevarata si din oficiu, fara prejudecati si fara probleme ori iti faci ziarul tau, ori scrii pe blog!
    .-= black leviathan´s last blog ..Upanishad 0,3 =-.

  7. Deci dupa seara asta am doar atat de spus:

    OOOOOOOOOOOLLLLLLLLLEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE
    OOOOOOOOOOOLLLLLLLEEEEEEEEEEEEEEEE
    OOOOOOOOOOOOOOOOOLLLLLLLLLLLLLLLLLLEEEEEEEEEEEEEEE
    .-= black leviathan´s last blog ..Upanishad 0,3 =-.

  8. Black, să nu vă înecaţi precum neamţu’ la mal în meciul cu franţujii :P

  9. Chiar cred ca asa s-ar putea sa fie! Echipa e in constructie inca…e tanara si apararea nu e buna. S-a vazut ieri. Dar echipa are caracter, potential si mai ales doi trei jucatori de talie mondiala!
    .-= black leviathan´s last blog ..Upanishad 0,3 =-.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge

Swedish Greys - a WordPress theme from Nordic Themepark.

Stop ACTA