În weekend am fost nuntaş. Şi ca tragedia să fie completă (mă rog, asta e o glumă cică), a trebuit să merg la Slatina pentru treaba asta. Din nou am recunoscut că ţara asta arată bine, chiar foarte bine în unele locuri. Păcat că a trebuit să ocolesc gropile de pe uliţa Braşov – Piteşti, care cică ar fi şi drum naţional. Nu ştiu, trebuie să verific din trei surse treaba asta. Eu nu-i dau mai mult de drum neasfaltat. Aşa, dacă ai noroc şi nu întîlneşti alte maşini pe drum chiar ai şanse să scapi fără atac cerebral. Vineri am prins coloană de tiruri. A fost chiar mişto. Nu mai condusesem de mult cu 20-30 km/h pe un DN. Să tot fie vreo două săptămîni. Oricît ar părea de incredibil, ieri am prins şi o barieră între Piteşti şi Cîmpulung. Eu credeam că nu se mai circulă cu trenul prin zona aia. După vreo 5 minute de aşteptat a trecut în viteză mare, cred că avea vreo 40 la oră, o săgeată albastră. Am rămas trăznit. I-aş fi făcut şi poze dar nu mai aveam baterie la aparat. Un sfat: feriţi-vă de maşinile cu număr de Argeş. Ăştia cred că sînt cei mai periculoşi şoferi pe care i-am înîlnit pe planetă. Stai, cred că mai sînt şi constănţenii. Rectificăm, constănţenii şi argeşenii sînt cei mai periculoşi şoferi din galaxie.
În rest a fost frumos. Aşa e cînd îţi petreci timpul cu oameni mişto, de calitate. Nu, n-am furat mireasa. Încă mă refăceam după atacul cerebral din urmă cu o zi.
Ce frumos a fost în weekend!






One Response to Cum mi-am petrecut atacul cerebral
Documentaru
Replied on: August 24, 2010, 2:28 am
Foarte placut si in acelasi timp interesant acest blog, imi place la nebunie.