Un animal doarme, mănîncă, se împreunează. Se îngrijeşte de nevoile sale. Dacă nu mai are merinde în văgăuna pentru zile negre, iese la vînat. Dacă simte nevoia de a se împreuna, iese pe promenada sălbăticiunilor pentru a adulmeca rozetele femelelor disponibile. Dacă îi este somn, doarme. David Kepesh este un animal. A trăit ca un animal sexual şi, în ultima decadă a vieţii, nu se abate de la credinţa sa. Chiar dacă dinţii săi nu mai sînt la fel de puternici şi blana îi este încărunţită. Este un animal pe moarte.
Povestea este simplă. O poveste de atracţie, pentru că n-aş putea s-o numesc de dragoste. El, un profesor de literatură în pragul pensionării. De fapt este un profesor part time. Este retras de ceva vreme, dar mai ţine un curs pentru studenţii din ultimul an de amorul artei. Sau de amorul sexului, mai degrabă. Ea, este o cubaneză născută pe tărîm american. Studenta ce se îmbracă precum o asistentă a unui director de mare companie şi atrage atenţia profesorului ei cu decolteul atent expus. Consuela are sîni colosali, iar Kepesh va deveni sclavul lor.
Dar nu este o poveste de dragoste. Este o poveste despre un bărbat la final de drum. Toată cartea el povesteşte. Îi vorbeşte cuiva. Poate chiar mie, ţie, ei sau lui. El povesteşte despre relaţia sa obsesivă, ce se întinde pe parcursul a opt ani. Povesteşte începutul, miezul şi sfîrşitul relaţiei. Povesteşte despre momentele carnale trăite cu Consuela. Este prins în plasa tinereţii ei şi rămîne aşa chiar şi după despărţirea lor, cînd îi rămîn doar momentele de masturbare în singurătate.
Un tată ratat ce-şi părăseşte soţia şi fiul de 8 ani, în miezul nebuniei anilor 60, Kepesh şi-a trăit viaţa liber. Şi-a jurat că nu va mai călca vreodată pragul casei căsătoriilor. Şi este mîndru de alegerea sa. Ne poartă cîteva pagini prin societatea flower power, pe vremea cînd fetele tinere îşi descopereau senzualitatea şi sexul se transforma dintr-o corvoadă într-o plăcere. Dintr-un instrument de limitare socială, cînd după futai urma biserica şi marşul nupţial, în unul de izbăvire, unde fata era a altuia a doua noapte. Şi tu erai al alteia. Nici o constrîngere, doar plăcere şi jeturi de spermă. Şi nu regretă pasul făcut, chiar dacă fiul său, trecut de 40 de ani, a fost marcat definitiv de acest gest. Îşi tratează progenitura precum o felină. Precum bătrîna mea pisică din curtea bunicilor, în perioada adolescenţei. De fiecare dată, draga mea Muchi, după ce îşi îndepărta de la sîn puii, nu îi mai recunoştea. Cînd, din întîmplare, îi întîlnea prin bătătură se lăsa cu bătaie. Aşa procedează şi Kepesh cu fiul său. Nu-l menajează niciodată. Dar chiar dacă acesta pleacă de fiecare dată rănit din apartamentul tatălui său, revine după cîteva săptămîni pentru încă o porţie. Şi încă o porţie… Obsesiv.
Consuela, cu sînii ei colosali, vă aşteaptă între paginile cărţii. Kepesh, aşteaptă să vă explice teoria sa lejeră despre viaţă. O carte atractivă, sexuală şi senzuală despre sfîrşitul drumului. Al lui, al ei, al amîndurora…
Recomand Animal pe moarte de Philip Roth.
Dorel (1)
Iulian (1)
Jocuri (1)
Kaz (1)
Sa punem pe lista, zic.
.-= Mircea Popescu´s last blog ..De buricum =-.
servus…
chiar e de urmarit consecventa acestui Kepesh. si cartile, da ne tin intregi si limpezi. eu unul nu inteleg cum unii pot merge mai departe fara ele…
toate cele bune!
Cum zice Mircea, de pus pe lista de cumpărături.
.-= ionutu´s last blog ..Review al naibii de negativ. Azi, Bodeguita con Tapas. =-.
Din nou mă faci curios să cumpăr o carte. Dacă şi de data asta se dovedeşte la fel de bună ca şi Supleantul, o să facem în felul următor: eu n-o să mai pierd timpul căutând prin librării şi o să te las pe tine să-mi faci selecţia de lecturi. Ce zici?
.-= Andrei´s last blog ..Două porţi =-.
Mircea, Ionuţu, n-ar strica
Flavius, n-aş renunţa la ele pentru nimic. Pentru a face cunoştinţă cu Kepesh îţi recomand lecturarea primului volum a lui Roth în care acesta este personajul principal: Sînul. S-ar putea s-o găseşti la St. O. Iosif, la standul de reduceri Polirom. Costă 5 lei. Baftă
Uite că acum am observat. Scrii cu „î” şi în mijlocul cuvântului. De obicei, fiecare din cei care fac aşa are o argumentaţie proprie. Aş fi curios să o aflu şi pe a ta.
.-= Andrei´s last blog ..Două porţi =-.
Andrei, sper să îţi placă şi asta. Chiar dacă n-are legătură cu subiectul din Supleantul. Scriu aşa cum scriu din obişnuiţă. Aşa am învăţat la şcoală şi nu mi-a venit la îndemînă să îmi schimb obiceiul. Dacă îmi amintesc bine, schimbarea dictată de Academia Română a venit cînd mă aflam încă în şcoala generală, cînd se cristalizează obiceiurile în ale scrisului. Pe lîngă asta, am avut şi un profesor de limba română care ne-a “manipulat” în privinţa. Nu voi scrie niciodată cuvintele cu â (în afară de cele care au legătură cu românismul) şi nu voi spune/scrie niciodată sunt. Sună prea duios “eu sînt“, pentru a trăda
Aha…
deci, cum e vorba de postmodernism, trebuie sa ma astept la o ploaie de cuvinte crude si la secvente pornografice? 
Vasazica, daca citesc printre randuri, trebuie sa inteleg ca e o istorie erotica intre un mos libidinos si o tânara splendida
Alte intrebari:
Ca la varsta mea bubuielile frazeistice sunt obositoare-rau, prefer sa fiu prevenita 
Kepesh e un alter-ego al autorului, sa intelegem?
Stilul autorului, arhitectura frazelor, sonoritatea cuvintelor, astea cum sunt? Cuvintele curg limpede ca un izvor sau ca o avalansa de bolovani, daca intelegi ce vreau sa spun?
PS. Tu as tort, “sunt” suna mai dulce si mai latin decat “sînt”… î-ul slav zgarie urechile, cel putin pe ale mele…
.-= Karla´s last blog ..Gisors, secretul secretelor =-.
Pai si nu mai bine dau eu SEARCH pe Gogu’ dupa Consuela decat sa ii caut sanii colosali in carte? E mai simplu!
))))))))
.-= artistu´s last blog ..FUNNY >> Sexu’, Mamaie, Swingerii si Tratamentul medical! =-.
Karla, propoziţiile-s line. Stilul e limpede şi cuvintele nu-s chiar crude. Mai degrabă şlefuite. Dar eu vorbesc despre traducere. Poate în engleză “scula” se transformă-n “pulă”, iar traducătorul n-a dorit să ne tulbure chiar atît de tare. Dacă nu te pasionează, poţi vedea filmul. Se numeşte Elegy, cu Ben Kingsley şi Penelope Cruz.
Artistu, aşa poţi să-i şi vezi… şi să salivezi
)
Karla,
încearcă un Pascal Bruckner. Mulţi nu-i înţeleg geniul. Am impresia însă, că tu nu faci parte dintre cei mulţi.
.-= ionutu´s last blog ..Review al naibii de negativ. Azi, Bodeguita con Tapas. =-.
Hello Ionutu,
Il gasesti si la mine pe blog 
Pe Bruckner il stiu pe de rost… E un geniu, indiferent ce scrie si indiferent ce ar spune altii
Pe Roth nu l-am citit niciodata, de-aia am intrebat despre stil… Cred ca o sa ma arunc la lectura in franceza, m-a speriat rau de tot catzelul cu sculele traduse in româna
(glumesc, bineinteles…)
.-= Karla´s last blog ..Gisors, secretul secretelor =-.
Karla, spre deosebire de Luni de fiere, cartea asta e cuminţică rău. Dar nu strică să îţi arunci ochii în ea. Lectură plăcută
ça va alors… “Luni de fiere” e curat amor patologic, da’ ce bine e scrisa!
.-= Karla´s last blog ..Gisors, secretul secretelor =-.
Mie mi-a plăcut mult de tot Iubirea faţă de aproapele.
Alt fel de Bruckner am găsit în Iubito mă micşorez .
.-= ionutu´s last blog ..Cateva consideratiuni blogheristice =-.
frumoase vremuri.. parc-ar fi fost ieri!