Izolare

Am dispărut cu zilele de pe pagina asta virtuală. Şi chiar nu-mi pare rău. Am fost plecat după mingi, pase şi lacrimi de fotbalişti. Teveul a intrat în standby în momentele în care nu mă răsfăţa cu meciurile Mundialului. Cu mici excepţii, pentru că am rămas şi eu cu un gust amar privind apele care distrugeau case, poduri, drumuri şi vieţi. În primul rînd vieţi. Am oftat şi am închis ochii, împreună cu pătratul în culori numit televizor.

Acum stau şi savurez o bere, privind cum afară plouă. Din nou. Mă gîndesc că în ritmul ăsta o să ne crească pene şi ciocuri de raţă. O să facem ga-ga şi vom uita să mai articulăm cuvinte. Gata, am închis geamul. Sunetul metalic al apei sălbatice mă agasează la culme.

Citeam mai ieri, am rărit-o şi cu blogurile, ce scria Sadak. Ne propune un experiment social de limpezire a minţii. Şi am constatat că eu îl practic de cîteva săptămîni şi mă simt mult mai bine. Şi-l recomand oricui.

Mai zilele trecute, fiind încă în casă într-o dimineaţă, am deschis televizorul. Voiam să servesc ceva informaţii sportive. Am văslit între cele trei canale de sport autohton, unde invectiva becaliană era omniprezentă, o reluare a unui meci de Mondial şi încă un repeat al etapei Turului Franţei din urmă cu o zi. Am zăbovit în Franţa, îmbătat de peisajele Marii Bucle, chiar dacă le văzusem şi cu o seară înainte. Am respirat uşor şi am avut o zi excelentă.

În seara asta este ultimul act al Mondialului. Repede s-a terminat şi această ediţie! Ultimul fum de extaz. O să-l savurez îndelung. Împreună cu paharul de vin numit Turul Franţei pe care îl ţin între degete chiar în acest moment. Aştept finalul de astăzi de la Morzine, care ar putea să clarifice forma sportivă a favoriţilor acestei ediţii.

Aştept concediul ermetic. O să plec departe peste două săptămîni. Atunci chiar o să mă izolez de toate ţigăniile care ne acaparează zilnic. O jumătate de lună n-o să mai aud chiar nimic despre vitejii zilei şi perlele zămislite de prostia care îi roade. Şi nici n-o voi simţi, ca în aceste zile româneşti guvernate de imbecilitatea în stare pură.

Nici nu mai ştiu de ce am început acest post. Dar parcă nu contează. Am redeschis geamul. Nu mai plouă.

A, da. Mai voiam să spun că mi-am cumpărat cartea lui Michael Chabon, Wonder boys. Mai am cîteva pagini. E la fel de bună ca filmul pe care l-a născut. Poate îl pescuiţi şi voi de pe undeva. Eu l-am găsit în hypermarket la un preţ de 10 lei. Chilipir curat.

O rămăşită de duminică senzaţională!

Comments

comments

2 Comments

  1. Catel intelept. Jurnalismul tip breaking news ucide in Romania. o bere, un film bun, un tur al Frantei, o lectura placuta, c’est super!
    Vezi daca n-ai gradina, catzelu’? 🙂

Comments are closed.