S-a născut uşor. Nu i-a trebuit decît vreo cîteva secunde pînă să facă ochi, cu care a privit lucrurile din jur. Prima dată i-au căzut ochii peste biblioteca înţesată de cărţi. Cărţi verzi, cărţi roşiatice, cărţi albastre. Un curcubeu de culori. Nici una nu lipsea din colecţie. Dar ochii ei n-au stăruit prea mult pe rafturile camerei. A plutit imediat în bucătărie, unde a adulmecat mirosurile bucatelor care erau în chinurile facerii. O mireasmă de supă, una de friptură, iar cozonacii îşi rîdeau formele în cuptorul fierbinte. După ce s-a săturat cu aromele sărbătorii şi-a făcut drum către hol. Întuneric şi puţin răcoare. După toropeala bucătăriei, răceala intrîndului i-a dat o vioiciune nesperată. O cuprinse un dor de ducă. Nu mică i-a fost bucuria cînd uşa apartamentului s-a deschis. Între oasele intrării şi-a făcut apariţia stăpînul casei, tocmai întors din piaţă cu tîrguielile de ultimă oră în plase. L-a studiat preţ de cîteva momente, după care a şters-o printre uşa deschisă şi corpul amfitrionului. Pe nesimţite.

Strada era aproape goală. O goliciune obişnuită pentru o zi de duminică. Dar duminica aceasta era doar o joi. Dar o joie specială. O joie mîndră de onoarea de a purta straiele de sărbătoare. Şi a pornit-o pe străzi, ignorată de chipurile întîlnite printre clădirile cartierului. A luat-o agale pe bulevardul Saturn, călcînd asfaltul aproape uscat. Din loc în loc mai trebui să ocolească unele bălţi pe jumătate întărite de cele două grade ridicate peste linia orizontală. Dar erau minuscule şi nu prezentau vreo primejdie. S-a oprit puţin la intersecţia lui Saturn cu străzile Zizinului şi Hărmanului. Nu ştia încotro s-o pornească. O secundă, două, trei. Şi-a îndreptat paşii către centrul oraşului pe strada Zizinului, privind cu mirare blocurile construite în ultima parte a secolului trecut. Nişte namile informe. Neimpresionată de imaginile întîlnite a renunţat la a mai păşi, ridicîndu-se uşor deasupra clădirilor. A plutit aşa vreo doi kilometri, lăsînd în urmă peisajul anost al cartierului roşu. A ajuns deasupra clădirilor cochete ale oraşului vechi. Aici oamenii erau mai mulţi. Parcă erau atraşi de aerul boem al acestui miez de lume. Şi feţe lor erau mai vesele. A coborît printre hainele zîmbăreţe. A păşit agale pe lîngă clădirea Poştei, apoi aşteptînd la semaforul din dreptul clădirii Modarom, împreună cu două fetişcane. Le-a adulmecat parfumurile virginale păşind alături de ele pînă în dreptul clădirii Universităţii. Acolo puştoaicele au virat la stînga, lăsînd-o pe ea singură în faţa unei străzi Republicii îmbrăcată de sărbătoare. Fascinată de luminile care i se aşterneau înainte, a pornit hotărîtă în direcţia Pieţii Sfatului. Şi-a împreunat mîinile cu un tînăr care aştepta înfrigurat în faţa bătrînului hotelul Coroana. Era nerăbdător şi ameţit de aburii dragostei. L-a sorbit pînă aproape de beţie. Apoi, ameţită, şi-a continuat drumul printre casele vechi. Unele fardate, altele cu chipuri ridate, dar toate avînd aerul acela nobil. Toate nişte doamne respectabile.

La intersecţia cu strada Michael Weiss s-a oprit. Acolo cînta la chitară un trubadur singuratic. Lily was here. Frumos nume Lily, şi-a zis. De acum înainte numele meu va fi Lily, iar iubitul meu îmi va şuiera la ureche melodia asta şi eu o să mă înfior de plăcere. Exact ca acum.

Şi mai ameţită a pornit mai departe către Piaţa Sfatului. A privit oamenii voioşi şi care îşi uitaseră grijile sub chiuvete, în coşurile de gunoi. Acolo unde le este locul în momentele liniştite. Le-ar uita acolo pentru totdeauna, dar ceva nu le dă pace. După cîteva zile revin sub chiuvetă, le recuperează, atîrnîndu-le înapoi deasupra capului. Sînt ca rîia. Acum oamenii n-aveau rîie. Erau sănătoşi şi îmbujoraţi. Iar Lily era fericită de atmosfera în care înota.

Piaţa Sfatului o aştepta. Bradul verde din mijloc o aştepta. Erau toate ale ei. Bradul îi strigă de cum o vede: Hei, frumoaso! Hai că te aşteptam. Vino sus, în cîrca mea! Lily este fericită. Lacrimile de pe obraji o dau de gol. Dar nici nu doreşte să se ascundă. Sînt fericităăăăăă!

Cinci! Patru! Trei! Doi! Unu!

Lily, urarea sinceră născută din răsuflarea caldă a unei copile în Ajunul anului nou, cocoţată în vîrful bradului scînteietor, le strigă tuturor fericiţilor din Piaţa Sfatului:

LA MULŢI ANI!!!!!

*****

Începe un nou an. Lily a fost aici pentru o zi.