Urme incerte de fotbal

Aseară s-a stins lumina pe stadionul Farul. Nici măcar nu s-a celebrat mult mediatizatul eveniment Earth Hour. Au stins-o sîrbii, mai ecologişti din fire decît noi. Îmi pare rău că am avut dreptate aici, dar de multe ori ne ghidăm după superstiţii şi nu încercăm să construim un management sănătos.

În fine, să nu mai bat tastele din nou despre acelaşi lucru. Cu cîteva ore mai devreme de a începe meciul, în timp ce zapam pe canalele televizorului miniatural al socrilor mei, am dat peste un meci de fotbal din liga a doua, transmis de către Sport.ro. Unul important, dacă judecăm după numele celor două echipe candidate la promovare, Chiajna şi Ceahlăul. Timp frumos, gazon destul de bun (parcă mai bun decît cel de la Constanţa), tribune cochete şi cam atît.  Fotbalul produs de către jucători, zero absolut. Am rezistat doar 15 minute fără să aţipesc. Recunosc, am fost prins şi în capcanele liniştii de sămbătă, plină de lumină călduroasă. N-am mai aflat ce scor a avut meciul, după 90 de minute. Şi nici nu m-a interesat. De ce m-ar interesa un meci jucat de 22 de sportivi blazaţi şi mulţumiţi de ceea ce sînt, care nu doresc să ofere mai mult pentru amărîţii veniţi să caşte gura din tribune.

sursa bacausport.ro

Fotbalul nu mai este de mult o religie pentru românul de rînd. Nu mai este considerată o cale de ieşire, o metodă de a-ţi dovedi valoarea. Pentru că este confortabil doar să fii un simplu fotbalist de liga a doua. Iar dacă ambiţia te zgîndăre puţin, poţi ajunge la un club de primă divizie. Dacă mai dai şi vreo 3-4 goluri în două etape, eşti chemat la echipa naţională pentru a îngîna Deşteaptă-te române la Constanţa.

Fotbalul nu este o afacere pentru patronul român. Cel puţin la nivelul declarativ. Că se spală bani, că se construieşte o imagine mai mult sau mai puţin strîmbă prin intermediul dreptunghiului verde denivelat, acestea sînt alte discuţii. El, sireacul, îşi aduce banii de acasă, ţinuţi cu atîta drag sub salteaua relaxa aflată în palatul din Pipera. El ne face nouă, spectatorilor, o favoare. Datorită lui, putem savura la fiecare sfîrşit de săptămînă partidele de mare spectacol ale Ligii 1. Fiind întrebat de ce lipsesc din muzeul clubului mănuşile cu care Helmuth Duckadham a apărat cele 4 lovituri de pedeapsă de la Sevilla, măreţul Gigi Becali ne spune că nu s-a aşteptat ca la un moment dat să se înfiinţeze un muzeu al Stelei. Altfel el ar fi achiziţionat mănuşile celebre la momentul oportun. Asta spune ceva despre viziunea managerială a patronului român.

În etapa a 19-a din Liga 1, Dinamo, ocupanta primului loc la acel moment, reuşeşte o remiză în meciul disputat cu Gaz Metan la Mediaş. La sfîrşitul jocului, antrenorul dinamovist Mircea Rednic scoate la atac limba de lemn, celebră în mediul fotbalistic. El ne zice că rezultatul este unul echitabil, avînd în vedere jocul, dar nu prea înţelege la ce i-ar ajuta clubului ardelean punctul obţinut. Adică, puii mei, la ce naiba s-au chinuit atît doar pentru un punct, cînd ar fi putut să stea liniştiţi iar Dinamo să le cîştige pe toate?

Revin la Becali, Gigi Becali. El ne zice să stăm liniştiţi că pînă după Paşte Steaua ajunge iar pe primul loc. Cum? Păi anul trecut, a fost Afacerea Valiza. Sezonul ăsta criza rînjeşte la noi cam fioros, astfel că Afacerea Borseta ar avea mai multe şanse la celebritate. Jucătorii trebuie doar să apară în iarbă, că de restul se ocupă stăpînul oilor. Adevărată competiţie, adevăraţi profesionişti.

sursa mediafax

După înfrîngerea de aseară, toate televiziunile de sport s-au înghesuit să dezbată subiectul împreună cu patronii echipelor de fotbal. Aceştia au intrat in direct telefonic, pentru a-şi deşerta pentru a mia oară platitudinile neanderthaliene. Ei sînt specialiştii fotbalului.

Urmărind interviurile “la cald” realizate după meci, ajungi la concluzia că jurnalismul sportiv abia acum învaţă primii paşi. Pleiada de fătuci cu microfon ne serveşte declaraţii şi întrebări chiar mai penibile decît răspunsurile oferite de către lovitorii băşicii. Mai avem şanse? A fost greu? Ne-au surprins sîrbii? Doar cîteva dintre întrebările jurnalistelor de silicon. Dacă le-ai întreba care este definiţia întrebării închise, Olguţele şi Simonele gesepiste şi sportpunctroiste şi-ar mai desface un nasture de la cămaşă şi ar zîmbi cu gura pînă la urechi [şoc]. O juma’ de ţîţă dezgolită face mai mult decît un articol de presă bine scris.

sursa evz.ro

Dar de ce fotbalul românesc ar fi mai bun decît societatea din care s-a născut? De ce jurnalismul românesc  (sportiv sau nu) să mustească de profesionalism sau creativitate? Uitaţi-vă cine se află sus, la capătul lanţului trofic. Cine sînt cei care ne reprezintă? Cam aşa sîntem şi noi. Ne mai alină din cînd în cînd momentele de geniu ale unor reprezentanţi ai naţiei, amăgindu-ne că această genialitate chiar ne reprezintă.

Piţurcă, probabil, va fi demis. Oare cine va urma? Becali, Penescu, Mititelu sau Borcea? Că ăştia sînt specialiştii nostri de soi.

Votează articolul pe Blogoree Bligg!