Noptiera de lîngă patul meu geme. De fapt, scînceşte. E ca o bătrînică ce cară în spinare un sac plin de porumb. Am pe ea un teanc din ce în ce mai gros de cărţi cu care mă lupt. El m-a urmărit din şcoala generală, cînd executam mai rapid romane de capă şi spadă. Atunci nu era mai înalt de două-trei volume. Eram mai harnic. Apoi, în liceu, a început să crească. Pe lîngă lecturile obligatorii, am adăugat volume ce îmi făceau cu ochiul dintre rafturile Bibliotecii Judeţene, unde îmi petreceam cel puţin o oră pentru a mă decide ce să aleg. Şi cum regula nu îmi dădea voie să iau mai mult de patru cărţi, decizia nu era una prea uşoară. Din cauza asta am început să bîntui anticariatele. Pe lîngă nenea cu măsuţele pline de cărţi de pe strada Jupiter din cartier, care era destul de exclusivist şi cu preţuri măricele, mai cutreieram magazinele cu cărţi vechi din centrul oraşului. Cel din vecinătatea Bisericii Negre şi anticariatul de pe Bălcescu erau preferatele mele. Găseam o grămadă de bunătăţi care îmi depăşeau cu mult grămăjoara de bani din buzunar. Cu toate astea, într-un an aproape am dublat zestrea bibliotecii părinteşti, care înainte avea vreo 200 de volume.
De ce scriu eu despre treaba asta sîmbătă dimineaţa? Pentru că îmi e ciudă că nu am citit mai mult decît am făcut-o pînă acum. Şi nu am citit chiar puţin după standardele zilelor noastre. Am avut Turnul de cărţi aproape, pe parcursul ultimilor 15 ani. Unele au rămas mai mult, altele mai puţin. Am nedreptăţit anumite romane, pe care le-am dat uitării după cîteva pagini. Pe altele le-am sorbit, îmbătat de mirosul lor îmbietor. Apoi mi-a părut rău că împreunarea noastră n-a durat mai mult. N-aş mai fi vrut să se termine.
Ieri am fost la furat. Am jefuit biblioteca părintească, pe care chiar eu am alimentat-o în perioada adolescenţei. Mă declar vinovat! Să vină cineva să mă aresteze! Dar l-am capturat pe Joyce. Aveam o răfuială mai veche cu acest irlandez afurisit, pe care n-am putut să-l dovedesc prin clasa a douăsprezecea, cînd cele două volume ale romanului Ulise au intrat la categoria Neterminate. Împreună cu irlandez a mai venit şi suedeza Selma Lagerlof, care m-a vrăjit pe vremuri cu aventurile lui Nils Holgersson.
Turnul a mai crescut cu două etaje. Ba chiar trei! Seamănă acum cu Turnul din Pisa.
Dorel (1)
Iulian (1)
Jocuri (1)
Kaz (1)
Eh, eu am ambitii mult mai mici (see the 1001 section), dar nici pe astea nu reusesc sa le satisfac.
Poate ca de la un punct incolo trebuie sa te bazezi pe ce ai citit pana atunci si sa iti accepti personalitatea. Bine.. vorbesc mai mult de mine, care vreau sa citesc ca sa evoluez. Tu citesti de placere.
.-= Catalin´s last blog ..Hei, ce faci? Nu merge asa, nu-ti sade bine! =-.
Cătălin, şi eu citesc pentru a evolua. Ca să zic aşa. Citesc pentru că mă ajută. Îmi vin idei de poveşti, de nuvele sau posibile romane. Înainte să fac blogul, lăsam ideile astea să treacă pe lîngă mine. Mai nou mi le notez şi apoi, cu puţină voinţă, o să le pun pe foaie. Textele mai scurte le voi pune pe blog, iar cele lungi… cine ştie. Rămîne de văzut. Trebuie să mai lucrez la capitolul disciplină şi să o las mai moale cu prostiile de pe bloguri.
Daniel,
Aşează-le altfel, pe orizontală. Eu aşa fac.
de citit e vreme întotdeauna. Ia-o uşor. Nu mai face turnuri
De scris poţi scrie lejer şi pe blog, chiar dacă scrii texte lungi sau scurte. Cititori fideli ai (eu mă număr printre ei), aşa că nu-i vitregi de orice idee ţi-ar trece prin cap.
.-= ionutu´s last blog ..Cugetări matinale =-.
Comentariul ăsta îl scriu doar ca să-l trec pe Cătălin Crăciun sub mine la top comentatori.
.-= ionutu´s last blog ..Cugetări matinale =-.
@alpha.. da, asta e motivul pentru care stau departe de certuri. Asta si faptul ca-s “viteaz”.
)
@Ionutu.. atata timp cat comentam amandoi cu acelasi nick, e cam greu sa ne depasesti la top comentarii.
.-= Catalin´s last blog ..Hei, ce faci? Nu merge asa, nu-ti sade bine! =-.
Ionuţu, vrei să fii primul?
) Ei, mulţumesc de fidelitate. N-am zis că o să scriu mai puţin pe aici. Doar că o să păstrez anumite texte pentru offline. În caz că merită treaba asta.
Cătălin, am zis că mă las şi eu de dispute care nu duc nicăieri. Asta şi de citit bloguri inutile: zoso, pufoso şi gaşca.
servus…
mi/ai amintit de anticariatele nostre… eu il preferam pe cel de linga Select… apoi incet-incet cartile alea vechi au devenit… noi, reeditate in mai multe serii… iar farmecul anticariatului a cam disparut. sau l/am uitat eu… cit priveste cartile de la capul patului… ele au fost si vor fi mereu acolo… o dată ce ai aşezat o carte in acel loc el nu va mai fi niciodata gol…
toate cele bune!
Da, mi-ai amintit de marile mele batalii din “Razboi si Pace” si “Ultimul mohican “, “Ultima noapte de dragoste…” si de iubirile traite din alte romane de dragoste citite din scoarta in scoarta in anii adolescentei, ce n-as da sa retraiesc acei ani…
Eu am ajuns sa-mi pun cartile marcate “de citit” pe jos prin camera. Mi-am tot cumparat, am mai si primit, m-am abonat si la cateva colectii si uite-ma complet lipsit de timp. Chiar imi pare rau ca nu mai apuc sa citesc asa cum o faceam mai acum cativa ani si totusi poate, poate…
.-= Zizzou´s last blog ..Vizitati Casa Poporului =-.
ma bate gandul sa-mi iau un aparat cu e-ink si sa dau cartile altora. prea ocupa spatiu!
(poate ti le dau chiar tie)
.-= zamolxis´s last blog ..Votul Diasporei II Fapte, cifre si figuri =-.
Noptiera mea era plina de carti mai mult cand eram mia, si mai putin acum. Timpul pe care odata mi-l ocupam citind carti, acum e atribuit “cititului” virtual. Literatura n-am mai dervit de ceva timp, literatura de specialitate primesc mai ales in versiune electronica si in limba engleza. In mod normal nu ma deranja niciuna dintre atribute, dar de la licenta incoace parca mi s-a acrit de combinatie.
Da, simt ca ma tampesc pe masura ce trec lunile.
Altfel, pierdutul timpului pe bloguri e total neproductiv atunci cand citesc “a-listeri” care devin tot mai irelevanti si self-centered, si e ceva mai acceptabil atunci cand dau peste scriituri interesante sau opinii care nu tre’ sa tina seama de n+1 factori pe care nu trebuie sa ii jigneasca (latest: citybear.ro + blog de schite foarte simpatic: sketchedout.wordpress.com, gasit tot de la Urs)
.-= Luana´s last blog ..Plimba-m-as prin nor =-.
* cand eram mica, vroiam sa spun
.-= Luana´s last blog ..Plimba-m-as prin nor =-.
Flavius, şi pentru mine a dispărut farmecul anticariatului. De ceva ani cumpăr doar cărţi noi sau reeditate.
Mikael, cine nu visează la anii ăia!
Zizzou, am mai spus-o! Citim prea multe bloguri. Hai să ne limităm doar la cele care ne sînt relevante.
Zamolxe, bagă!
Luana, hai să ne orientăm către ce ne place să citim!
Mersi de recomandări. Promit că o să dau o vizită pe acolo.
Din păcate, timpul nu-mi mai permite să citesc cât aş vrea. Spre exemplu mă chinui să finalizez cărţile începute în urmă cu o lună. Vreo cinci la număr şi total diferite. Aş vrea ca timpul să se dilate atunci când citesc. Dar Einstein asta prea mă bântuie cu relativitatea lui, iar apoi sună telefonul şi anunţă: “Ai terminat de scis materialul!”
Sper să nu ajung să sciu mai mult decât am citit. Ar fi deprimant:)
.-= Marius Ola´s last blog ..Alb sau negru =-.
PS: Mulţumesc de recomandări. O să mai adaug câte ceva la capitolul dorinţe de viitor:)
.-= Marius Ola´s last blog ..Alb sau negru =-.
Pingback: alphablog.ro » Blog Archive » În alb şi negru prin duminica dulce