Apar cîteva cuvinte pe ecranul laptopului. Neeeeeeeeeee, nu-i bine. Bastonul intermitent le mănîncă în cîteva secunde. Apar altele, care împărtăşesc aceeaşi soartă ca primele. Apar întrebările. De ce eşti bătut în cap? De ce nu poţi să legi cîteva fraze, fără să te codeşti atît? Sigur eşti în stare de treaba asta? De ce naiba te-ai apucat de blog, dacă tot scrii în ritmul unui marfar care parcurge în reluare traseul verde Braşov – Predeal? Eşti un leneş!
Gata! Ai găsit exprimarea potrivită! Dar după vreo trei-patru rînduri te opreşti iar. Simţi că ceva nu merge, nu se leagă. Mai tragi de text vreo cîteva cuvinte. Parcă se lungeşte artificial, pînă se rupe ca o gumă de mestecat ce şi-a pierdut aroma. Save draft este apăsat într-un final, după care textul este uitat undeva prin cotloanele wordpress-ului.

Postul ăsta aş dori să fie în cinstea sau necinstea textelor mele avortate. Textelor pe care le-am început şi nu le-am terminat niciodată. Textelor care mi-au tulburat lenea, încercînd să îşi lase urmele pe hîrtie sau pe blog, dar nu au fost concepute niciodată. Rîndurilor care ar fi dorit să existe, dar neambiţia mea le-a negat existenţa. Vouă vă închin acest modest omagiu. Poate, în viitor, veţi reuşi să căpătaţi viaţă, uimind cititorii cu mesajul pe care îl veţi purta. Sau poate…





Stii ce parere am despre drafturile uitate de timp (daca ai citit in articolul cu “5 tactici”), deci ai putea sa “eliberezi” cateva intr-o forma care sa nu fie musai super-finisata, pentru ca s-ar putea ca pe viitor sa nu mai rezonezi cu ele.
Doar că nu prea pot. Nu pot să le fac publice dacă nu îmi satisfac unele pretenţii. Aşa-s eu, mai sucit, cînd ajung la capitolul scris.
Zi merci ca te apuci de ele, io nici macar nu m-am apucat.
Nu esti sucit, si eu sunt la fel.
Poate trebuie doar sa hotarasti sa scrii posturile respective pana la capat. Sa te gandesti ce anume vrei sa trasmiti si sa iti lasi ideile sa curga.
Asta mi-o zic si mie.
Cand ma uit la mine ca stau cu New Post si ma codesc, o las naibii de treaba ca nu merge smecheria
) Inspireishan trebuie sa curga natural. Daca nu curge, inchidem robinetul. Asta s-a vazut si pe blogul meu caaaam pustiu in ultimele sapta-luni…
Drafturile abandonate nu-s prea multe, si n-au fost lasate acolo din cauza ca nu stiam ce sa scriu – de obicei cand imi trazneste vreo idee prin minte are cap si coada si structura de eseu
Alea au fost abandonate din lipsa de c-h-e-f si durere de degete. Normal ca acolo au intelepenit. Pe telefon, in Wp, pe hartie unele… Maybe someday
sa facem o zi a drafturilor reincalzite ?:))