Tabloidul ne mănîncă!

Niciodată n-am înţeles foamea asta după senzaţional, ce macină stomăcelele nenilor şi tantilor ce lucră ca ziarişti în ţărişoara noastră dulce şi inocentă. Mai ales în presa sportivă, că pe mine asta mă interesează şi îndurerează în acelaşi timp. FC Timişoara elimină Sahtior Doneţk din Liga Campionilor, dar jurnaliştii se dau de ceasul morţii să afle în ce minut al meciului a leşinat Marian Iancu. Şi cu ce săruri l-a înviorat Răzvan Lucescu. Senzaţional!!!! Gata, am înţeles! Iancu este o domnişoară de pension, slabă de înger, iar Răzvan este un cavaler gata să sară în ajutorul plăpîndei fiinţe. Şi asta e una dintre ultimele reuşite ale breslei cu pix şi carneţel.

Am o nepoţică de 6 ani. O bomboană de fată. Foarte isteaţă şi cu apucături de top-model. Mănîncă foarte puţin. O adevărată comoară la casa omului în vremuri de restrişte. Da’ nu despre asta voiam să vorbesc. Micuţa este un veritabil izvor de ştiri senzaţionale. O adevărată fetiţă-tabloid. Ceea ce mi se pare absolut normal. Dacă avem vecina-tabloid, colegul-tabloid, nevasta-tabloid sau bloggerul-tabloid, de ce să nu avem şi o fetiţă-tabloid care să ne alimenteze cu veşti senzaţionale şi în acelaşi timp inutile.

O întreb odată ce a făcut la grădiniţă. Începe sfios că s-a jucat cu colegele ei. Că se înţelege cel mai bine cu Andreea, care e blondă şi are două codiţe împletite şi legate cu bentiţe roz. Că întotdeauna, la sfîrşitul orelor, vine mama ei, tot blondă, să o ia acasă. În afara zilelor de vineri, cînd vine tată-său după ea. Că părinţii ei fac zgomote ciudate sîmbăta şi duminica, mai ales înainte de ora 10 dimineaţa, cînd Andreea se presupune că doarme pînă mai tîrziu. Nepoată-mea era intrigată de ce făceau acele zgomote şi de ce întotdeauna la sfîrşit de săptămînă. Şi de ce mama Andreei suferă de dureri de cap în timpul săptămînii. Colega ei îi mărturisise că de multe ori, seara, după ce ea era băgată în pat la somn, o auzea pe maică-sa strigîndu-i tatălui: “Lasă-mă, că mă doare capul!” Nepoţica mea ajunsese la concluzia că şi mama ei,  cumnata mea, suferă de aceleaşi probleme, dureri de cap în timpul săptămînii. Şi mă întrebă ce boală misterioasă ar fi putut să le afecteze pe cele două femei. N-am ştiut ce să-i răspund, fiind o enigmă şi pentru mine.

Într-o altă zi, cînd am întrebat-o ce părere are despre educatoarea sa, fetiţa-tabloid mi-a spus că e drăguţă şi că seamănă cu Barbie. Că le învaţă jocuri foarte frumoase şi că are mulţi prieteni băieţi, care o vizitează la sfîrşitul orelor de program. Ultimul dintre ei venise zilele trecute călare pe o motocicletă. Asta după ce, cu o zi înainte, un băiat mai cărunt – ca bunicu’ – trecuse pe la grădiniţă s-o vadă. S-au pupat pe gură şi apoi el a plecat cu maşina lui mare şi albă. Nepoata ajunsese la concluzia că domnişoara educatoare este o persoană foarte bună şi foarte jucăuşă, de avea atît de mulţi prieteni. N-a putut să-mi precizeze numărul. “Nu ştiu, unchiu’! Eu sînt încă la grădi’ şi nu ştiu încă să număr mai mult de douăzeci!”. I-am spus că nu mai durează mult şi va învăţa şi treaba asta cu număratul, putînd atunci să ţină scorul prietenilor educatoarei, învăţătoarei sau mai ştiu eu cine. Chiar şi ai colegelor sau prietenelor, cînd va fi cazul. În încheiere mi-a spus că asta era uşor. Colegele sale nu-i dădeau bătăi de cap. Multe dintre ele n-aveau decît cel mult cîte un prieten, în afară de Ana din banca a doua de la geam, care se pupă pe obraz cu Andrei şi Silviu. O dată cu unul, o dată cu altul. Am mai descoperit că Ana nu era tocmai plăcută de către fetele din grupă. Băieţii, în schimb, erau pe punctul să-i înfiinţeze un fan-club. N-au mai avut timp, absolvind grădiniţa în vara asta.

În urma acestor întîmplări am ajuns la concluzia că nepoată-mea ar putea fi o excelentă jurnalistă de monden sau chiar de sport. Nu există nici o diferenţă între cele două. Totuşi, nu m-am dumirit cum şi-a dezvoltat micuţa această pasiune pentru senzaţional. Am totuşi o mică bănuială că taică-su ar avea ceva merite în privinţa asta. Fiind un adevărat microbist, toate televizoarele din casă funcţionează pe canalele de sport româneşti: GSP TV sau Sport.ro. Frate-miu e tot timpul la curent cu toate ştirile senzaţionale din fotbalul românesc. Adică ce a mai zis cutare despre cutare şi alte asemenea informaţii vitale pentru bunul mers al unei competiţii sportive. I-am devăluit nepoatei bănuiala mea, dar nu mi-a dat dreptate. În schimb, mi-a zis că e mai probabil ca emisiunile lui tati să fie de vină pentru durerile de cap ale lui mami din timpul săptămînii. Totuşi, era în dubiu, fiindcă durerile astea dispăreau sîmbăta şi duminica, în timp ce emisiunile sportive şi meciurile lui tati nu. Ca şi inainte, nu am putut să-i ofer vreo clarificare în privinţa acestei enigme. Dar sînt sigur că o va rezolva în viitorul apropiat!