Umezeală. Miros de ceară arsă. Stînci vechi cioplite de vechii locuitori ai cetăţii. Frunze jilave. Întuneric. Lanterne. Mister. Trecut. Camarazi. Cîteva cuvinte ce mi se rostogolesc către vîrful limbii cînd mă gîndesc la un loc special al copilăriei. Un loc pe care l-am descoperit datorită curiozităţii noastre de drăcuşori liberi ai anilor 90.
Am fost sub Turnul Alb. Şi nu o dată. Castelul, aşa cum îl numeam, ne-a vrăjit în pragul clasei a cincea. Pe atunci era o ruină. Goală şi fără uşi. Trebuia să te cocoţi pînă la prima fereastră îngustă pentru a-i admira interiorul chiuretat. Doar zidurile umplute de riduri refuzau să moară. Dar spaţiul nostru preferat l-am descoperit după ce am călărit turnul preţ de cîteva ore, la coborîrea povîrnişului Warthe. La baza stîncii pe care se odihneşte turnul medieval, am găsit o grotă. O deschidere zăbrelită doar pe jumătate, grilajul fiind rupt cîndva de o putere herculeană. Obişnuiţi cu cele din cartier, din apropierea Dealului Melcilor, ce se înfundau după cîţiva metri de explorare, am pătruns fără teamă în pînza neagră a gurii scobite-n piatră. Şi am mers cîţiva metri, pînă ne-am dumirit că treaba nu e aşa simplă. Era a naibii de adîncă. A doua zi am revenit, dotaţi cu sendvişuri, lanterne şi lumînări şterpelite din bufetele părinţilor. Şi am descoperit un spaţiu fascinant. După ce traversezi coridorul de intrare, lat de vreo doi metri, ajungi la o intersecţie. Ai două opţiuni, stînga sau dreapta. Orice cale urmezi, descoperi nişte camere mari, cu o înălţime de vreo 3 metri, realizate cu trudă de mîna omului. Cred că ne-a luat vreo cîteva zile în acea vară, pentru a descoperi toată măgăoaia, ce se întinde din dreptul liceului Aprily Lajos pînă aproape de turnul Negru. Fiecare extremitate a galeriei este glazurată de cîte o ieşire mică, pe care te poţi strecura cu destulă dificultate. Intrarea principală se află lîngă Bastionul Graft, acum ferecată de un nou grilaj metalic al primăriei. Am revenit aici de nenumărate ori pe parcursul copilăriei şi a adolescenţei. De cîteva ori am luminat-o cu ajutorul lumînărilor, după care ne imaginam oamenii peşterilor.
În pragul clasei a XII-a, într-o noapte, cred că am fost ultima dată acolo. După ce am cutreierat crîşmele din centrul oraşului pînă în pragul miezului de noapte, ne-am decis să facem încă o vizită în grota copilăriei. Dotaţi cu cîteva chibrituri, un set de lumînări pastile şi vreo două sticle de vin roşu cumpărate cu ultimii bani strînşi de pe fundul buzunarelor. Şi am stat la o vorbă tinerească pînă cînd flăcările şi-au terminat combustibilul. Apoi, adio!
Acum, Turnul Alb nu mai este de ceva timp caria imensă de pe vremea cînd îl luasem în stăpînire. Toate intrările în galeria de sub turn sînt sigilate cu cea mai mare atenţie. Peste rîul Spurcata, chiar în dreptul intrării principale în subteran, s-a construit un pod din lemn ce îndrumă turiştii pe scări pînă la baza zidurilor renovate. Toţi se opresc în dreptul porţii metalice, încercînd să pătrundă cu privirea cît mai adînc în necunoscut. Eu văd prin piatră.
E doar o mică parte a Braşovului personal. Braşovul meu.
Dorel (1)
Iulian (1)
Jocuri (1)
Kaz (1)
OK.. ma pregateam sa-ti zic (inainte de a citi ultima linie) ca ar trebui sa scrii la “Sub Tampa”, ca se vede ca-ti iubesti orasul.
.-= Catalin´s last blog ..Random thought #33 =-.
Catalin, eu sunt bun da’ nu ma vede Luana!
Timidule, astepti invitatie speciala?
)
(Puteam sa jur ca am dat send la comentariul asta – daca e cumva duplicat, sterge unul din ele)
.-= Catalin´s last blog ..Random thought #33 =-.
Catalin, pai macar o invitatie! Hihihi!
O adevarata lectie de istorie
stiam de acea grota, dar nu stiam ca sunt niste culoare pe acolo. Pacat ca nu .. fac cumva astia de la primarie incat sa se poata vizita. Iti dai seama cat de fermecati ar fii toti strainii care ne viziteaza orasul? Da ma rog ..
.-= Stefan Oancea´s last blog ..Uneori e bine să debitezi chestii =-.
Ştefan, o istorie personală. Cred că ar fi mult mai multe informaţii pe care le-am putea afla despre galeriile astea. Noi bănuiam de pe vremea aia că astea ar fi făcut legătura între Turnul Alb, Turnul Negru şi cetate. Am căutat urmele unor căi de acces blocate. N-am găsit. E drept, au trecut şi prea mulţi ani. Dar e la mintea cocoşului că tot labirintul ăsta să fi fost folosit pentru apărarea oraşului. De exemplu, în extremitatea dinspre Turnul Negru, ieşirea se află la o înălţime de peste 3 metri. Noi ne cocoţam pe un par sănătos pentru a ieşi în pădure. Probabil aici s-a surpat intenţionat sau nu, galeria subterană ce continua drumul către Turnul Negru. Este cu adevărat fascinant locul, mai ales pentru nişte copii. Iar în liceu ne imaginam cum ar fi să amenajăm aici un local underground, cu lumini şi toate cele.
In primu’ rand:
Superb, imi imaginam calatoria prin subteran… Mie mi-ar fi fost frica, nu prea ma impac cu intuneric + spatiu inchis brrrr. Ar fi foarte interesant daca le-ar amenaja cat de cat, cam cu lumini cat sa vezi pe unde calci… Imi aminteste de niste catacombe din DK care apartin de castelul Kronborg aka al lu’ Hamlet, foarte creepy a fost atunci. aici si aici ceva poze
In al doilea rand:
Cica nu te vad, cum sa nu te vad eu bre? Pai cine e your namber oan fan? 
Invitatia de a scrie la SubTampa e valabila in mod constant
.-= Luana´s last blog ..Rafuiala personala cu frigul =-.
Ciresarule, vezi ca ti-am facut un cadou, dar am nevoie sa-mi confirmi emailul
.-= zamolxis´s last blog ..Cantec WOG pentru prieteni =-.
Domnu’ Alpha am onoarea sa va invit la Brasov Blogmeet dar intai la mine pe blog – http://www.angles.ro/brasov-blogmeet/ pentru detalii and stuff. Invitatie deschisa oricui cu blog care e in Bv pe 31
.-= Luana´s last blog ..Brasov Blogmeet! =-.
Zamolxis, mulţumim de cado`! Nu mai dorm la noapte.
Luana, păi tu eşti!
Mă gîndeam că îţi trimit din cînd în cînd texte despre orăşelul ăsta friguros. Aşa, cînd mă păleşte inspiraţia. Ce zici? Interesante catacombele lui Hamlet. Astea de sub turnul nostru sînt mult mai rustice. Dar ar ieşi ceva fain dacă şi-ar pune cineva mintea.
yup, yup
place ideea. vrem, vrem!
.-= Luana´s last blog ..Brasov Blogmeet! =-.
Ce pacat ca astia de la primarie nu refac si catacombele ale si nu le baga si lumina in ele. eu unul as da 5 lei sa ma plimb pe acolo!
.-= artistu´s last blog ..ARTISTU’ s-a imparfumat si a iesit la prezentare, ba nene, ba! =-.
Artistu, nu e mult de muncă! Dar acolo nu prea e nevoie de borduri şi spaţii verzi. Aşa că…
Salutare!
Acuma înţeleg că e cam veche postarea dar nu şi subiectul.
Şi eu, în frageda-mi copchilărie am cotrobăit multe din subterane Braşovului.
Dar azi, bătrâneţile îşi spun cuvântul, iar amintirile mele sunt un pic împrăştiate.
Într-un exerciţiu de memorie, recent am încercat să-mi reamintesc coridoarele de sub turn, să fac o hartă din amintiri.
Tu-ţi mai aminteşti detaliile acelei caverne?
)
Adică, de exemplu, de la intrarea principală, luând-o la dreapta, apărea o bifurcaţie.
La dreapta un coridor mare de vreo 3m înălţime, la stânga un coridor mai îngust.
Coridorul din stânga ducea către ieşirea astupată dintre bastion şi arcada aceea dinspre liceu apoi… continuă spre următoarele 2? Sau din coridorul cel mare se ajunge la următoarele guri de acces, la ultima, mai precis, printr-o spărtură mică urmată de o cameră spaţioasă şi ultima fereastră blocată de un grilaj.
Iar în capătul extrem, dinspre liceu, galeria era blocată de un zid de bolţari în spatele căreia se puteau observa nişte tuburi de beton, ca de canalizare dar perpendiculare pe zidul de bolţari?
Ştiu că pot (re)afla personal dar parcă astăzi, la vreo 15 ani de atunci, nu-mi mai dă mâna să mă cert cu miliţienii ce umblă permanent pe acolo
Salutări!
Săndel zice să-i citim articolul Nori Peste Piatra
Săndel, am adăugat aici o completare la articol. Să zicem că am făcut un plan imaginar al galeriilor. Mersi că mi-ai reamintit articolul.