Scriam mai devreme despre cum parcurgi în România o distanţă de 170 de kilometri în aproape patru ore jumătate. Ieri seară am întîlnit imaginea de mai jos pe E574, între Şinca şi Poiana Mărului, scăldat în ape tulburi.
Am ales ruta asta către Braşov pentru a evita blocajul de pe DN 1 din apropierea localităţii Perşani, în jurul orei 19. Am făcut cale întoarsă. Am mai petrecut încă o noapte la socri, în Făgăraş, revenind în Braşov abia în dimineaţa asta.
Din ce în ce mai mult am impresia că ţara asta n-a făcut prea mulţi paşi de la începutul secolului XX şi pînă acum. Doar cîteva ore de ploaie şi sute de localităţi sînt ameninţate de inundaţie. Ruta Bucureşti – Braşov o parcurgi cam în acelaşi interval orar ca în urmă cu 80 de ani. O discuţie despre autostrăzile din România tinde să devină ridicolă după cîteva fraze.
Am văzut oameni speriaţi, ieşiţi în faţa porţilor şi discutînd între ei despre apa ce devenea din ce în ce mai ameninţătoare pentru casele lor. La ceas de seară, comuna Şinca era mai animată decît în zilele de sărbătoare. Noi am plecat, ei au rămas pe loc, cu teama mijită pe chipuri.
2 Responses to Şi chiar nu există soluţii?
grammar ninja
Replied on: July 13, 2009, 7:51 pm
“teama mijita pe chipuri”? parca ai fi catalin radu tanase
p.s. la socri se scrie in cazul asta cu un singur i.
daca spuneai “la socrii mei” era altceva.
alphadog
Replied on: July 13, 2009, 11:38 pm
M-ai prins! Poate chiar sînt CRT.
Ai dreptate cu “socri vs socrii”. Modificăm.