România, Protan al tinereţii mele

După scrierea articolului precedent n-am murit, chiar dacă titlul era cam tragic. Vom trăi şi vom trece peste vremurile astea nasoale. Iar peste ani o să ne amintim cu plăcere de momentele astea. Pentru că indiferent de problemele maronii în care călcăm aproape în fiecare zi, indiferent dacă avem buzunarele goale şi berea îţi rînjeşte din frigiderele teraselor, sîntem tineri dom’ne. Încă sîntem tineri.

Aseară am gustat vreo 3 beri împreună cu doi prieteni vechi, ce şi-au luat catrafusele acum 5 ani şi au plecat prin ţările calde. Înainte de beri am tras un fotbal. Ca pe vremuri. Mă rog, pe vremuri eram mai uşori şi aveam glezne mai fine. Ce mai, nişte balerini! Şi cum stăteam noi de vorbă despre trecut şi prezent, simţeam cum ne cuprinde nostalgia după ceea ce a fost. Zic bine nostalgie, pentru că nu erau regrete. Şi am ajuns la concluzia că maturizarea noastră a decurs diferit. N-au încrîncenarea pe care o am eu în sînge. Privesc totul mai relaxat şi umorul lor are o culoare gri deschis, nu negru antracit ca al subsemnatului.

N-am fost niciodată un fanatic al evadării dincolo, probabil şi datorită unei comodităţi. Dar încep să mă transform într-unul. Sînt tînăr şi măruntaiele mele îmi strigă asta din ce în ce mai tare. Gratiile României sînt din ce în ce mai reci şi ruginite. Vreau să ies şi să respir, pentru că acum simt că port o mască de oxigen. La fel cum poartă şi ceilalţi din jurul meu.

Aţi trecut vreodată pe lîngă un centru Protan? Aţi simţit că vă sufocaţi din cauza aerului irespirabil? Că aveţi nevoie de o mască pentru a supravieţui? Se poate şi fără mască, pentru că după un timp te obişnuieşti. Dacă petreci mult timp în putoarea aceea, corpul tău se va contopi cu ea. Putoarea va face parte din tine. Mirosul tău nu va mai reacţiona, considerînd-o ceva firesc.

Eu încă am masca pe faţă şi nu vreau s-o dau jos. Nu aici, în Protanul ăsta pe nume România.

P.S.

Începusem optimist şi am terminat în stil de mare cioclu. Promit să nu mai fac. De acum încolo o să iau totul în glumă, că-i mai sănătos.