Ioana o strigă pe Ana.
- Ia uite ce piatră interesantă am găsit! Şi îi dezvălui timid o rocă albă, semitransparentă, ce se odihnea în palma sa udă.
- Ce frumoasă e! Unde ai găsit-o?
- Chiar aici, lîngă piatra asta mare! Şi Ioana se dădu cîţiva paşi în spate prin apa încălzită de soare. Se aşeză pe stînca ce trona în mijlocul rîului, împănată de muşchi, şi continuă să cerceteze bucata aceea de piatră. Ana o urmă, aşezîndu-se în dreapta sa.
Cele două fetiţe se cunoscuseră în acea după-amiază de sîmbătă, pe marginea rîului de la marginea oraşului. Avînd vîrste apropiate, s-au împrietenit în cîteva minute. Oricum, adulţii îşi ocupaseră timpul cu grătarul, berea şi zăngănitul zarurilor de table, lăsîndu-şi odraslele să zburde nestingherite. Ioana era în clasa a treia, Ana cu un an mai mică. După cîteva minute deveniseră prietene nedespărţite. De abia mîncaseră ceva la ora prînzului, nerăbdătoare în a-şi relua joaca întreruptă.
Cu paşi mici, călcînd atent prin pînza subţire a rîului timid, Elena se alătură celor două tovarăşe pe piatra înverzită. Era un ghioc de fată. Împlinise 6 ani şi se pregătea de clasa I în toamna ce urma. În ciuda timidităţii, se împrietenise cu cele două fete mai mari, spre mirarea părinţilor.
Toate trei îşi acordaseră cîteva minute de respiro, ostenite de zbenguiala de peste zi. Urmau să se despartă în curînd. Părinţii Ioanei erau deja gata de plecare.
- Ioana, hai că plecăm!
- Trebuie să plec! le spuse celor două colege mai tinere, fără să le privească.
- Şi eu! completă Ana. Elena completă scena de adio, repetînd cele două scurte cuvinte.
Fără cuvinte mari sau erupţii de sentimentalism şi-au luat la revedere. De fapt era un adio, enunţat monosilabic. Nu se vor mai revedea vreodată. Fiecare îşi va urma călătoria prin viaţă separat. Au trăit împreună doar cîteva ore şi au împărţit cîţiva stropi de apă caldă. O picătură în oceanul celor trei destine, ce se va evapora în scurt timp. Un singur lucru le va lega, pentru totdeauna. Rîul.
Dorel (1)
Iulian (1)
Jocuri (1)
Kaz (1)
Astfel de legaturi raman deseori adand inradacinate in memoria copiilor. Daca stau sa ma gandesc, sigur imi aduc aminte de copii care mi-au devenit prieteni pentru cateva ore pe vremea cand ieseam cu familia la picnic.
.-= Florin Puscas´s last blog ..La început a fost titlul =-.
Apa si apa care curge (raul) dupa Thales sunt principiul ce fundamenteaza Lumea (arche)! Prin urmare suntem toti marcati de curgerea timpului – si ele isi vor aminti toata viata de intalnirea de la rau
.-= Zizzou´s last blog ..Time out =-.
@Florin – La picnic, în vacanţe la mare sau munte. O grămadă de prieteni, uitaţi apoi!
@Zizzou – Ce ne-am face fără filosofie?! Că ai adus vorba de Thales, mi-ai amintit de o carte citită într-o vară caldă: Lumea Sophiei, Jostein Gaarder. Parcă aş mai citi-o încă o dată.
Si daca te gandesti noi ,cand am fost de varsta lor, cate persoane am cunoscut acolo, cate persoane au fost memorate doar pentru cateva ore. Cum ai spus si tu, ne-am spus “La revedere” si atat, fara remuscari, poate acasa ne intrebam parintii daca ii vom mai revedea.
.-= Ciolitto´s last blog ..Tu raspunzi? =-.
@Ciolitto – Şi nu doar la vîrsta aia. Rememorează puţin chefurile trăite şi feţele întîlnite ce ţi-au stăruit clare în minte. Fete şi băieţi rămaşi după scurt timp fără nume şi fără chip. Doar ceaţa mai rămîne şi cîte o amintire clară, izolată.
Adevarul este ca in tara noastra sunt multe teritoarii foarte frumoase.Chiar este superba zona.
.-= CIRSTEA FLORIN´s last blog ..GODZILLA SE-NSOARA?PALCONI VALENTIN SE MARITA? (2) =-.
Felicitari!Ma bucur ca ne-am cunoscut.Imi place ce am citit.Ramai inspirat pentru a-i putea inspira si pe altii.
Daniel, mulţumesc de părere